Daian Daniel - Jurnal de călătorie la sfârşitul sufletului

 viaţa este un imens împrumut cu dobândă de sută la sută
 plătit cu întârziere de fiecare nou-născut la neprevăzuta moarte
 a ultimului datornic

 dacă aş conştientiza când am încetat să trăiesc absurditatea unei dependenţe de un posibil cerc
 tot un nemulţumit voi rămâne în fruntea ochilor tăi grăbiţi să aşeze în gura mea ne-cuvintele unui adevăr din care au crescut colţuri de umezeală

 omul din mine are o frică atât de mare de suflet încât se întemniţează
 în raţiunea ilogică a celorlalţi necrescuţi la timp
 din care frumuseţea spoită nu salvează lumescul încrâncenat
 în taina botezatului pe capete

 insuficienţa cărnii

 din pântecul adormit al unui consens transpiră anotimpuri
 ca un aşternut de vremelnicie în care insuficienţa nu îşi găseşte liniştea cărnii
 este doar un jurnal de călătorie la sfârşitul sufletului
 o junglă din picioare şi mâini înlănţuite în aşteptarea veşniciei

 nu am pretins niciodată că aş fi înger de pământ
 că îmi ascut vinovăţia în fericirea zburătorului
 sunt doar un săritor de performanţă
 spre moarte