Ene Adrian Daniel - În grădină

 În grădină e război,
 Larmă mare, tărăboi,
 Un bondar nebun, străin,
 Cere mâna unui crin.

 Iar l-a ameţit nectarul,
 Dintr-un mac avea paharul,
 Zbura-n salturi, dar cotit.
 Era pe la asfinţit.

-Uite domne, ce tupeu!
 Se agită gura de leu.
 Lângă ea o crizantemă
 Se închide în dilemă.

-Fiţi unite!Fără milă!
 Strigă tare o zambilă.
 -Du-te! pleacă, piază rea!
 Strigă firul de lalea.

Scuturi mici din ghiocei
 Fac redută-n jurul ei,
 Pe cărare vin ostaşi,
 Trandafiri şi toporaşi.

 La răscruce de alee,
 Stă prinţesa orhidee,
 Ea veghează în grădină,
 Dintr-o dată lung suspină.

-Floarea crinului e pură,
 Fala noastră din natură.
 E plăpândă, e suavă
 Pentru mintea ta bolnavă.

Iarăşi ai venit bondare
 Rătăcind a ta cărare,
 Căutând la noi mireasă
 Când durerea te apasă?

 Iarăşi ai venit grăbit
 Dintr-un lan abia cosit,
 Să schimbi rostul, rânduiala?
 Sabie îmi e petala.

 Noi vrem pace, armonie
 Nu cumplită duşmănie!
 Ura să rămână-n teacă
 Te rugăm, acuma pleacă!

 Gâza pleacă, e spăşită,
 Parcă-n aripă lovită,
 Lecuită e, se pare,
 Să zboare din floare-n floare.