Vei veni… de Lacramioara Lacrima

Stiu ca maine vei veni

Alungand ganduri pustii
Ploua parca fara rost
Am ramas cu tot ce a fost…
Frunzele fosnesc un cant
Suspina-n alint de vant
Pomi apleaca ramuri la pamant
Amintindu-mi ce departe sunt
De a ta privire, de zambetul tau,
Totusi esti aproape de sufletul meu
Stropii cad intr-una pe fereastra mea
Eu gandind mereu la prezenta ta,
O idee marginita-n dor
Ce-o imbratisez placut si usor,
Ploua, ploua, iar si neincetat
Poate cerul este-ndurerat
Ma priveste si-asa isi da seama
Ca fara iubire simti ca ti-este teama
Teama de singuratate
Lipsit de mister si de bunatate
Stiu ca maine vei veni
Ganduri triste se vor risipi
Ploaia va fi tandra ca un tainic vis
Implinindu-se precum ai promis…

Se insereaza, ploua-n noapte,
De as auzi ale tale soapte
Care le rosteai candva 
Tristete-n ecou nu as mai avea
Miile de picuri crancen tulbura
Natura ce-n aer frigu-o vantura
Sperantele ude iaras’ le usuc
Iubirea in suflet daca mi-o aduc
Sa indeparteze greul lipsei tale
Maine vei veni cu dragostea mare
Apoi, voi uita clipe ce s-au scurs
Uite, pica ploaia si se-neaca-n plans
Va rasare zambet ca al primaverii
Vestind dintr-o data ziua aniversarii 
De cand noi ne stim, simplu ne-am aflat
Traind cu iubire si adevarat
Un timp care-n taina, astazi il pastram,
Pretioase, pure amintiri avem…
Continuam in dragoste invaluiti
Drumul cel cu flori, pomii inverziti,
Ascultand la pasari…cele cantatoare
Ma-ntreb de maine ai sa vii tu, oare?
Ploaia cu fiori cade, ma atinge
Cuvinte din stropi incerc a distinge…