ALEŞII... de Patricia Serbanescu

Moto: Căci atunci când se ridică sus oamenii de nimic... 

nelegiuiţii mişună pretutindeni.(Psalmul 11)

Aştept trompeta care doarme-n dorul lelii
Peste noian de vise... pe morminte...
Şi în sfârşit, să înjugăm la carul vremii...
Că soarta ţării e trecută-n cele sfinte!

De n-om trezi cu toţii în picioare
Şi om privi cu ochii făcuţi roată
Poate-om deschide ocnele de sare
Şi-om presăra-o dur...neprelucrată...

Refuz să mă tot bâlbâi prin reforme,
Mă tot gândesc la neamul meu, divin...
Caci oropsiţi, primeam doar norme
Şi-ncă primim, de peste tot ordin.

De ne-am uni cu fraţi plecaţi peste hotare
Am fi ca frunza... şi crescuţi ca iarba
Şi-am dovedi ca n-am trăit degeaba,
Formând precum strămoşii... O Românie Mare!