TIMPURI SOSITE de Patricia Serbanescu

venim din tainicul văzduh

îngemănaţi şi plini de duh,
din lutul sfânt ne-a zămislit
umpluţi cu dor... de infinit…
din puful pernelor din stele
a modelat un pumn de perle,
le-a’mprăştiat apoi în grabă
făcând din cer, vastă podoabă...

parte din aştrii...au mister
se plimbă-ntre pământ şi cer,
cu-argint legaţi, par omuleţi
să nu se piardă...printre vieţi
venirea lor în astă lume
le-a fost o misiune, clar!
voind s-ajute iar planeta
să urce...dimensional...

sunt oameni blânzi, cu altă fire
plini de vibraţii şi iubire,
aduc doar pacea din sublim
şi pentru toţi, un nou destin…
sunt multe transformari acum
mereu au fost în vieţi multiplu,
ne-am săturat cât am parcurs,
din calea marelui periplu.

vremuri profunde au sosit,
miroase-a viaţă-n infinit...
iar de vom fi învingători
precum ni-e datul firii,
putem Acum !... să explicăm
ce-i utopia nemuririi.