Suspină-mă... de Cătălin Ciorbă (Codru)

Un început de dor,
În calea neuitării,
Sărută-mă uşor,
Şi dă-i de ştire serii.

Că simt un dor nebun,
În vântul nestatornic,
Ce se preumblă-acum,
În jurul tău şăgalnic.

Copacii se-mpreună,
Deasupra lumii mele,
Şi-mi scutură din lună,
Culori din toate cele.

Îmbrăţişez miresme,
De curcubeu tomnatic,
Un greier face semne,
De cântec enigmatic.

Văd stele şi luna,
Pe cer cum se-mpreună,
Iar tu eşti numai una,
Şi porţi din flori cunună.

Minunea se-nfiripă,
Din stele mii şi mii,
Cu tine-i dulce clipa,
Aici să-mi stai, să-mi fii!