pas cu pas de Carmen Zaniciuc

îmi așez gândurile

unul lângă altul în linie
ca pe bobocii de rață
cărora le-am frânt gâtul
în joaca mea de copil
îi privesc rece
fără să cunosc moartea

nici ei nu pot sta locului
mă pândesc dintr-o parte
și surâd ascuns

nu rezistă mult
și-mi fug în apă
cu aripa frântă ce bate
zborul nătâng

și ca și cum aș visa
mă întreb dacă-i gând
sau mi-e inima de vină
se chinuie să înțeleagă
o viață
ce nu poate fi scrisă
dinainte