Matematica iubirii de Cristina Maroiu

Din toata matematica,

cel mai mult imi place
impartirea, 
la doi!

Am un suflet: imi opresc
doar cat sa mai stiu 
cum ma cheama;
Ia restul si descompune-ma
in miile de fatete
ale ochilor tai!
Vei vedea…maine dimineata
zambetul meu iti va straluci
pe inelarul stang,
in montura de platina…

Gandurile, cu ele imi e mai greu…
Atunci cand nu ma dor
in cuvinte,
le acopar cu un rastimp
si le las sa dea-n parg!
Cand vor fi aproape coapte,
le vom rosti impreuna
fructul!

In cearcane am aprins candele,
ca sa ghicesti unde e inima…
Venele-mi tresalta de dorul
pasilor nerabdatori,
iar tu te miri cum de
intuiesti drumul!
Iubitule…e ca si cum oricine
si-ar cunoaste semnul din nastere:
il purtam inconstient,
mereu acolo!

Nu ma surprinde
ca ai venit la soroc,
sa-mi indulcesti golul dintre brate:
pe noi ne-a predestinat
aritmetica stelelor,
atunci cand ne-am nascut
sub acelasi semn de foc,
doi!

Cristina Maroiu
06.07.2012