NEINTELES de Mihail Rujoiu

Cand sunt neinteles
Si peste tot respins,
Devin tot mai posac,
Ca un vulcan care sa stins. 

Si m-ati abandonat
Ca pe o haina patata,
Pe care praful s-a asternut,
Intr-o liniste ciudata. 

M-ati ascuns intr-un album,
Cu paginile arse de ceara,
De la o lumanare ce incet 
Sa inecat,intr-o lumina amara.

Si nu pot intelege,
De ce ma ocoliti?
In umbra va ascundeti,
De dragoste sunteti lipsiti.

Si tot mai rar va vad,
Totul un imens negru nor 
Si ati plecat cu totii 
Si m-ati lasat sa mor.

Si pe la colturi stati 
Si ma priviti cu sila,
Cum eu sufar si plang 
Si nu va este pic de mila. 

Si din durere am sa-mi revin
Si va voi arata si eu,
Cum este sa nu fi bagat in seama 
Si veti vedea cat e de greu.

Sa fiti pe veci ignorati
Si sufletul sa va doara,
In ochii mei sunteti acum,
Trupuri goale de ceara.

Voi nu stiti sa alinati 
Durerea grea si suferinta,
Acum toti ati disparut,
Caci va mustra constiinta.