Franturi din mine de Gabriela Dangu

Imi adun gandurile, rand pe rand,

Din causul diminetii ce-mi rasare,
Prea linistita si mult prea plina de soare;
Le fac ghem, infasurandu-le dupa fiecare zi ce a trecut fara de tine,
In care doar negrul imi era prieten…si lacrimile…
Am adunat asa, frantura cu frantura,
Tot ce am simtit,
Tot ce am gandit,
Tot ce am iubit,
Atunci
Si de atunci…..
Le-am pus, apoi, la pastrare,
Intr-o debara uitata de lume,
Sa le scot la iarna,
Cand ninsoarea ma va ingropa in ea insasi,
Sa pot sa incropesc ceva, orice, din ramasite;
Daca nu o iubire,
Poate-mi iese macar un pulover….

06 iulie 2012