A fi cu a nu fi - de Costel Suditu

A fi şi a nu fi
Va naşte întodeauna un viu contrast;
Fiinţa poate exista fără nefiinţă?
Apa clară şi curată, fără
Umezeala ei?
Împreună fac un tot:
A fi cu a nu fi.
Ne întrebăm mereu
Cine suntem?
De ce să nu ne întrebăm şi
Dacă existăm?
Cugetăm?
Cine este cel care cugetă?
Poate că suntem condamnaţi să ne vedem
Cu aceste trupuri;
Ca o pedeapsă
Să le târâm de colo colo
Până la maturizarea spiritului
Care se va lepăda de ele
Ca de o coajă;
Doar aşa vom cunoaşte răspunsul
Întrebărilor fără răspuns.