Irina Nedelciu - Ultima noapte

Privirea-ţi îngheţată mă lasă-nfrigurată
În noaptea cea târzie şi Luna e şocată.
Fărâme mititele de gheaţă, mă îmbracă
Când văd că umbra-ţi pleacă şi cad înfricoşată.

Îmi plânge bolta-n stele, cu lacrimi mititele
Un praf firav se lasă plutind în vânt, e ceaţă.
În voalurile ude mă-nfăşură ca-n unde,
Îmi simt durerea-n oase şi-n piep numai anghiose.

În tremurul durerii, prin venele puterii
Pătrunde ca o hoaţă, victorioasa gheaţă.
Îngheaţă roşul sânge şi râde, ei nu-i pasă
Că viaţa-mi cea frumoasă s-a stins, cazând în transă.

Întunecimea nopţii, m-apasă, mă doboară
Şi-ntr-o mirare surdă încă te strig, să-mi râdă,
Frumosul chip al tău ce stă departe-n hău,
În drumul de răscruce, să-ntoarcă, îi e greu.

Mirea Roxana Mihaela - Ce vrei?

Spune-mi ce vrei acum,
De ce te-ai întors din drum,
Spune-mi ce ai în cap,
În suflet nu-ţi mai încap

Şi m-ai lăsat să plec,
Să simt că sunt un zevzec.
Acum te-ntorci din drum,
Un cuvânt vrei să îţi spun,

Atât ţi-ar fi de-ajuns
Ca să nu mai stai ascuns,
Să fie iar la fel,
Să ieşi din acest duel!

(Mirea Roxana Mihaela – Gânduri, 06.03.12)

Corina Nica - Poveste adevarata

O bucată de pâine
Pentru azi, pentru mâine
Atât cere sărmanul.
Are-acasă copii
Care n-au bucurii
Care n-au jucării,
Care nu ştiu ce-i banul.
I-a plecat şi consoarta.
Dărâmată-i e poarta
Şi copiii n-au pâine
La serviciu s-ar duce,
Da-ncotro s-o apuce
De n-ai carte prea multă
Nimeni nu te ascultă
Şi amară ţi-e soarta.
Are lacrimi amare
N-are loc pe sub soare
Neputinţa îl doare
Şi ruşinea de-a fi
Pentru ai săi copii
Un sărac oarecare.

(5 martie 2012)

Zavoianu Vali - Rondelul unei flori

La geam într-un ghiveci de lut
A înflorit timid iubirea
Şi ce emoţii am avut
Că nu-i voi prinde înflorirea.

Eu o veghez de la-nceput
De când am săvârşit sădirea
La geam într-un ghiveci de lut
A înflorit timid iubirea.

Ce floare albă, minunată
Aşa cum nu am mai văzut
Adună-n ea lumina toată
Desăvârşindu-se tăcut
La geam într-un ghiveci de lut.

05.03.2012, Zavoianu Vali

Irina Nedelciu - In marea umbra

În marea umbră a durerii
Iubirea-mi dragă a rămas,
Cu picurii căzuţi isteric
Manta ca giulgiu pe obraz.

În marea umbră a durerii
Speranţele-mi s-au ofilit,
Cu zâmbetul ce după cetini
Ascuns rămâne-n infinit.

În marea umbră a durerii
Firava-mi viaţă s-a pierdut,
Cântând în stins,pictând himeric
Tabloul visului doinit.

În marea umbră a durerii
Captivă stau în murmur stins,
Citind cel rând în faptul serii
Când fără milă m-ai prescris.


În marea umbră a durerii
Pe veci voi naviga uşor,
Cu haină neagră să nu sperii
Curajul vreunui spectator.

Zavoianu Vali - Rondelul unui anotimp

Frumoasă-n paşi de ghiocei
Din ultimul vagon coboară
Zâmbind, cu tot alaiul ei
Grăbită doamna Primăvară.

E verde crud privirea ei
De fluturi, flori e plin în gară
Frumoasă-n paşi de ghiocei
Din ultimul vagon coboară.

Şi-n mersul ei abia zăreşte
Chircită, la peronul trei
Pe iarna care se topeşte
Privind cu-amar venirea ei
Frumoasă-n paşi de ghiocei.

05.03.2012, Zavoianu Vali

A Whisper Away - Clar după lumină

Lumina clară,
flamândă de mâine,
umblă prin visul șerpuit
ca un drum de țară.

O las să se încolacească
pe banchize de timp
și să împletească pe furiș
cuvinte în dansul fluturilor
stinși în amintire.

Și visez mai departe
că stau pe acoperișul lumii
ce a înghițit noaptea
odată cu umbrele
din linia palmelor,
așteptând-o
să-mi redefinească
geometriile.

Whisper ~ 5.03.2012

Zavoianu Vali - O Glossă imperfectă

După o cizelare, varianta aceasta va rămâne

Un ochi râde, unul plânge
Eşti prin viaţă trecător
Soarta într-un cerc te strânge
Te visezi nemuritor.
Un ochi plânge, unul râde
Fericirea, nu există.
Tristă-i faţa lumii hâde
Însăşi viaţa ta e tristă.

De ţi-ai scrie singur soarta
Nu ţi-ai pune-n cale piedici
Şi ai şti să treci de poarta
Lumii fără să te-mpiedici.
Şi puterea lumii-ntreagă
Tu ţi-ai picura-o-n sânge
Cine să te înţeleagă

Un ochi rade, unul plânge.

Stai de mână cu mirarea
Eşti un semn de întrebare
Şi de pierzi cumva cărarea
Rătăcirea ta te doare.
Adevărul nu ştii unde-i
Nici dacă-i vindecător
Şi-alegând minciuna umbrei

Eşti prin viată trecător.

Laşi prea crudele cuvinte
Să-şi arate-ntuneceala
Nu te-nveţi odată minte
Şi repeţi mereu greşeala.
Consecinţa faptei rele
Sufletu-ţi târziu o plânge
Şi atunci cu reci inele

Soarta într-un cerc te strânge.

Şi te-nchini doar pe furtună
Dumnezeu să te ajute
Şi când vine vreme bună
Laşi şi rugi şi crez pierdute.
Şi condamni ipocrizia
Ca un a tot judecător
Fără să-ţi vezi nerozia

Te visezi nemuritor.

Lupţi în van cu tine însuţi
Când păcatele-ţi dau ghes
Te ascunzi ades în plânsu-ţi
Şi te simţi de ne-nţeles.
Ştii să ceri dar să dai nu ştii
Şi cu masca ta de gâde
Stai calm în bătaia puştii

Un ochi plânge, unul râde.

Te iubeşti mai mult pe tine
Dar cerşeşti la toţi iubire
Pui condiţii cum îţi vine
Tot sperând la fericire.
Dar făptură efemeră
Azi îţi dau o veste tristă
E o stare pasageră

Fericirea, nu există.

Utopii sunt toate-aceste
Şi invenţii ale tale
Tu le scrii într-o poveste
Cu minciuni monumentale.
Cum altfel să vezi lumină
Cum altfel să mai poţi râde
Când la tine pe retină

Tristă-i faţa lumii hâde.

Împletiri de surogate
Îţi aşterni frumos în drumul
Care duce din păcate
Doar în sus şi pleci ca fumul.
Te naşti având conştiinţa
Morţii tale; ea există
Trist îţi cauţi nefiinţa

Însăşi viaţa ta e tristă.

Însăşi viaţa ta e tristă
Tristă-i faţa lumii hâde
Fericirea, nu există
Un ochi plânge, unul râde.
Te visezi nemuritor
Soarta într-un cerc te strânge
Eşti prin viaţă trecător
Un ochi râde, unul plânge.

04.03.2012, Zavoianu Vali

Corina Nica - Există un preţ pentru toate

Exagerez uneori din prea mare poftă de viaţă
Mă trezesc zâmbind chiar şi în cea mai grea dimineaţă.
Zgomotele îmi plac, au sunete muzicale distincte
Aşa cum ce va fi e legat intrinsec de ce-a fost înainte.

S-a scumpit dragostea, nu oricine şi-o poate permite
Sunt în pace cu ea dar duc multe războaie-n cuvinte.
Dacă azi crezul meu e iubirea de oameni şi bine
Ştiu că este un preţ pentru tot ce dezvălui din mine.

(File de jurnal – 4martie 2012)

Irina Nedelciu - Multumesc

De câte ori îmi plimb tristeţea
Pe albe foi, negre cărări,
De-atâtea ori îmi scuturi vestea
Că-mi eşti alături, suntem doi.

Îţi pui arcuşu-n funcţiune
Şi-n zâmbet cânţi în pas vioi
O samba, sambă fara nume
De cad în râset de mă-ndoi.

Apoi, ca frate de vioare
O poţiune pregăteşti
De-mi zboară sufletul spre zare
De-atâta zâmbet şi poveşti.

Îmi eşti un frate drag de carte
Ce mă îndeamnă să colind
Pe unda notelor dresate
De gândul inimii, şoptind.

Mi-ai dăruit precum un frate
Imboldul către scrisul meu
Mi-ai dat speranţe, nu deşarte
Să cred, când totu-mi părea greu.

Îţi mulţumesc, bunul meu frate
De gândul bun ce mi l-ai dat
Mă plec în faţa ta în şoapte
Cântând în vers pe înnoptat.

4 martie 2012 la 23:07