Ziua Iubirii! de Irina Nedelciu

Astăzi e ziua iubirii, iubite!
Priveşte cum ninge de iute
Şi vântul ne fluieră-n munte,
Tangoul, prin stele mărunte.

Hai, vino şi poartă-mă-n braţe,
În dansul fierbinte, că-mi place!
În paşi de iubire să-mi cânţi,
Acorduri, cu buzele-ţi dulci.

Un pas mai la stânga-un sărut,
Pe buze îl simt. Ce tumult !
Mi-e clopotu-n inimă, crunt,
Iubite, te vreau tot mai mult!

Un pas mai la dreapta, e vis!
Ţi-e mâna prin părul meu nins,
Coboară-n cascade pe trup
Şi simt cum în două mă rup.
...
Irina Nedelciu- 24 feb 2013

ANOTIMP FĂRĂ ÎNGERI… de Ioana Burghel

Iubire
anotimp fără îngeri
nu ți-am simțit niciodată căldura…

Am vrut să-ți desenez
cândva
un contur…

Făptura ta nu era
decât
un biet poem nerostit
un stol de vrăbii
respirând o spaimă
continuă
într-un univers închis
unde
când și când
păsări albe măsoară
densitatea sângelui
rămas…

descântec de Leonid Iacob

Trei smicele,  

rămurele,  

trei flori surori,  

cu nume de zori  

cu ochi lucitori,  

cu zâmbet de soare,  

cu dulce licoare  

luată din vânt,  

din miez de cuvânt,  

veniţi peste munţi,  

treceţi pe frunţi  

prin inimi cu dor  

de vis călător...  

Şi-n gând poposiţi  

să mi-l învârtiţi,  

să mi-l răsuciţi,  

ca trup de visare,  

petală de floare  

şi raza de lună  

în inimi să pună  

iubire şi şoapte  

şi cântec de noapte…  

Voi trei rămurele,  

trei fire smicele,  

suflet purtaţi,  

suflet cântaţi,  

ca dorul de dor  

să vină uşor,  

în piept de bărbaţi  

în ochi de femeie  

cu trup azalee..  

De la ei să nu plece  

din inimi nu sece  

niciunde, nicicând  

aici pe pământ.  

Trei flori, trei smicele,  

voi, dragele mele,  

cu trup de viori  

cu ochii de zori  

prin lume porniţi,  

doru-mi găsiţi  

şi mi-l alinaţi  

şi mi-l alintaţi  

cu strune de-argint  

mereu să îl simt  

din suflet cu-alint  

Ma visez cu tine… de Lacramioara Lacrima

Si ma visez cu tine
Intr-un amurg tarziu
Sa nu mai am cuvinte
Cu tine doar sa fiu
Doar simtul sa vorbeasca
Dorinte adunate
In noi sa se trezeasca
O dragoste visata…
Si ma visez cu tine
In rasarit de soare
Cu raze de lumina
Intr-o iubire mare
Sa ma iubesti cand toamna
Imparte frunze multe
Creand lume de arama
De vanturi rascolita
Si ma visez cu tine
Cand ploaia-n dor se varsa
De-a valma-n boabe fine
Sa-mi spui ca sunt frumoasa
Stridenta pe la geamuri
S-alunece vestind
Ca apa ei in picuri
Sa nu mai ratacim…

Cu tine ma visez
Mereu in miez de noapte
Cu stele desenez
Saruturi date-n soapte
Fiori sub luna plina
Tanjind imbratisare
Atngere asa fina
Te chem.din departare
Cu tine ma visez
Sa ma iubesti in iarna
Caldura s-o pastrez
Prin fulgii de zapada
Iar imnul lor cel alb
De flori fermecatoare
Tu, cel iubit si drag
Sa vii-n a mea visare
Cu tine ma visez
In pura primavara
Tu ochii mei sa-i vezi
De-un verde ca si afara
Cu muguri, in culori,
Prin pomi si pe campii
Cristalul din izvor
Noi doi …il vom privi
Cu tine ma visez
Sa ma iubesti in vara
Zile-sa-nseninezi
Cand fluturi or sa zboare
Si in orisice anotimp
Iubirea ta sa dainuie
In clipa dusa-n timp
Surasu-ti sa ma-nvaluie…

bijutierul vieţii de Renate Müller

dintr-o piatră 
mi-a dăltuit inima
cu daltă de-argint

a cizelat suprafaţa
chipurilor cu o şoaptă

praful întunericului
s-a risipit

o ţine strălucitoare
în mâini
şi tresare fericit

în ea luminează iubirea

oglinda lumii de Ovidiu Oana-pârâu

Atât de-aproape te simt azi

încât am oprit timpul.

- Ce mi-ai adus ? l-am întrebat.

- Oglinda lumii ! Priveşte-o

şi spune-mi ce vezi în ea !

- Acolo sus, o răsfirare

de raze dintr-un apus roşu,

presărate peste un arc de frunte

senină ca zarea.

- Doar atât ?

- Nu doar !

Mai jos mă aspiră

două tăuri cu ape

ce-ascund mântuirea.

Şi arcuri sângerii,

mai apoi, ce adie tăceri.

Pe urmă, în vale,

văd urme de mângâieri

peste reliefuri de taină.

Şi multă, foarte multă

lumină şi bucurie ...

- Mă duc ! a zis timpul.

- Mai stai ! am ţipat,

dar plecase ...

... Surâd şăgalnic:

furasem icoana,

dar el ştia !

Şi mi-a şoptit peste umăr :

- Vrei să mai vin ?

otto de Dorina Neculce

otto a pornit spre capătul lumii
cu impermeabilul cenuşiu cu pasul lui
uşor deşănţat
atârna înapoia norilor de fum
balansând ochiul zeului sacru
îşi uita mâinile
în mine
se zbăteau margini de ferestre
cu flamuri de doliu
cu braţe de cioclu
otto îmi topea tălpile
,,un trandafir o să îţi dăruiască
într-o zi
alt trandafir,, zicea el
şi mi se părea o lipsă de sens
dar ochii lui au şi-nceput
în umăr să-mi pulseze şi
umbra trandafirului
se străduia
să mă-nflorească

Mai am un singur dor… de Lacramioara Lacrima

Mai am un singur dor
Privind cerul cu nori
Prin picurii ce cadFaptura ta sa vad…
Sa te indrepti spre mine
Eu sa alerg la tine
Bratele sa-ti intinzi
Cu dor sa ma cuprinzi
Apoi, intr-un sarut
Precum am inceput
Cand noi ne-am intalnit
Visare-n infinit…
Mai am un singur dor
Sa pot iar ca sa zbor
Sa nu mai simt dureri
Cu tine sa ma iei,
Nu stiu…chiar ca nu stiu,
Sa sper sau e tarziu
Chiar daca te-am ranit
Te vreau doar fericit…
Caci te-am iubit mereu
Nu mi-a pasat de-i greu
Imi pun o intrebare
Ma mai iubesti tu, oare?

Mai am un singur dor
Sa mai tresar usor
Sa pot sa-ti mai vorbesc
Soptindu-ti…”te iubesc!”
Nu vei sti niciodata
Cat te doresc si iata
Ca timpul se tot scurge
Iar inimioara-mi plange
Ca e intaia oara
Intr-o iubire mare
Poate acum invata
S-asculte o povata
Rabdare sa-si acorde
Sub minimum de vorbe
In zbatere devreme
Zambind, oftand in vreme,
Esti tot ce mi-am dorit
Fara sa fii-ndraznit
Of, ca sa cer…ce-as cere…
Clipe de mangaiere,
Tu esti in drumul tau
Pustiu este al meu
Sperantele ma dor.
Mai am un singur dor…

Vine-o vreme... de Cătălin Codru

Vine-o vreme când lumina... bate aşa, din întâmplare...
... şi lumina, doar lumina, e o flacără ce moare...
Vine-o vreme când din tine vrei să poţi.. să te trezeşti...
Şi-ţi doreşti să fii lumina... şi-ţi doreşti să vieţuieşti.

Vine vremea când strămoşii... te întreabă cine eşti?
Dacă ştii să spui... răspunde... nu-ncerca să-i amăgeşti...
Vine vremea când din tine... înfloresc lăstari... şi-atunci,
Ce-o să spui...” chiar la culcare”... ce poveşti le spui la prunci?

Vine ea, această vreme... să îţi termini aventura...
Şi-ai să ştii, ce-a fost cu tine?... ce e bârfa... ce-i natura?
Vine vremea peste mine... vine şi mă încolţeşte,
Ca o sfântă rădăcină viaţa mea... mă răscoleşte!

Vine vremea... ca o moarte... vine vremea peste noi...
Şi ne-ntreabă poate-n parte... poate doar pe amândoi...
Ce-am făcut cât ne-am trăit?... în această scurtă clipă?
Ne-am urât... ori ne-am iubit? Ori... din noi am fost risipă?

Vine vremea... ştie timpul, vine... nu ne iartă ea,
N-avem timp să-ntindem trupul... ştie vremea, vremea mea,
Unde mi-am pierdut răspunsul, unde-i demnitatea mea,
Vine vremea... şi mă-ntreabă... ce-am făcut în vremea mea?

Ce eşti tu? de Cătălin Codru

Ce eşti tu? Sărman lunatec...
În acest pierdut tărâm?
Vreo inchipuire-n farmec?
... Sau un vechi sfârşit de drum?

Ai deschis în lume ochii...
Să trăieşti ca un zevzec?
Nu ţi-au plâns în taina ochii.
... sau părerile... ce-ţi trec?

N-ai simţit... măcar în taină,
Că însemni... şi tu ceva?
Că eşti viu... că n-ai vreo faimă?
... fără strălucirea ta?

Dormi... în lumea asta mică,
Somnul tău... e vreun consemn?
Care-n viaţa te ridică?
... sau te crezi vreun sol solemn?

Câtă vreme dormi în pace...
Pacea ta... e negrul vid.
Ca un mort ce-n tină zace,
... nu te vezi... că eşti livid?

Altii-ţi hotărăsc poteca,
Tu păşeşti, dar nu trăieşti!
Ridicaţi-ai tu lumina!
... şi când taci!... şi când vorbeşti!