până când pleci de Carmen Zaniciuc

niciodată n-am părăsit
n-am învățat să iubesc altfel 
sunt cea pe care nimeni n-o cunoaște 
până la capăt
viața se termină atunci când încep
copila îmbrățișează mama
din pântecul inimii neîmpărțit lumii
și fulgii cad în mijlocul verii
născută cu tine în vis
matură ca o sferă
neatinsă de nici o altă sâmbătă
morții i-a fost milă
și m-a luat pe jumătate
cât să mai iubesc
între flori

SEPULCRU ADÂNC de Stefan Oana Valentin

Sepulcru de timp
Peste umeri.
Sfârșire de zbor
Printre nori.

Uitate comori, descoperite
Dedesubt de noaptea din zori.

Semiramide lăsate
În vântul uscat.
Ziduri, ce-s profanate
Cruci uimite ce cad.

Pierdute gânduri deșarte
Prin carnea adesea umilă.

Studieri de păcate
Când doar lumânarea
Arde galbena vină
Fără vreun foc.

Nedeslușite imagini născute
Din gând sau cărare.

Suntem lumină docilă
Suntem doar, mult prea vii
Și ne zbatem adesea, degeaba
Adânc în mormânt.

15 02 2013
ȘTEFAN OANĂ

ÎMI LIPSESC BUZELE TALE… de Patricia Serbanesscu

Când vântu-alungă albicioşii nori
Şi-adie primăvara, cu valurite scuze,
Mireasma ţi-o adulmec, intrată e în pori
Căci gura ta suavă, îmi cat-a mele buze…

Pe buze am brodat, un nou poem al vieţii
Acolo-i ferecat, l-oi lua pe alt meleag,
De vei fi lângă mine, în faptul dimineţii
Te-oi săruta într-una, din pat, până la prag.

Sărută-mă când dorm, atunci numai oftez
Îmi tot închin iubirea şi-ncerc s-o ajustez,
O-nchid într-un inel, montaj cu filigran
Să mă mai ţină fericită, măcar, încă un an…

Şi printre buze, dorinţa vie ţi-o şoptsc
Când frământarea zilei, ne-aşează iar în pat,
În murmur îţi repet, să ştii… cât te iubesc!
Şi cât de fericită sunt, numai, pe înserat…

Ai universul limitat, numai cu mine
Găsindu-mă aici, pictez crâmpei de vers,
Sunt bucăţica ce-i desprinsă, chiar din tine
Lasă-mi te rog sărutul, cules va fi din mers.

Când te sărut, din trup parcă ţâşneşte foc
De sunt cu tine, răsăritul trece-n asfinţit,
Aş vrea să îţi transfer, cât pot de mult noroc
Să ne rămână doar un semn, că-am fi trăit…

Ţi-oi fi şi pâinea caldă, dar şi vinul
Fost-am îndemn şi poate chiar blestem,
Iubire-adevărată, va stinge tot veninul
Plati-voi pentru doi, pe ea, o să m-aştern.

Să-mi pui amprenta buzelor de maci
Să pot nota pe ea, numai o temă,
Sărutul meu, rămâne-n iarba ce o calci
Te va feri de orice… anatemă…

16.02.2013

Vine, din nou, vine primăvara! de Elena Valeria Ciura

Se-adună a priveghi ultima zăpadă-
Ea lasă lacrimă pe streşini argintii,
Cocorul, a neastâmpăr , piciorul îşi aşează 
Pe coşul vechii case, pitite printer vii.

Izvorul se iuţeşte, de sub stei coboară
Covorul cel pufos, ca vrajă dezlegată,
Culoare , ce anunţă -o nouă primăvară
Alb aişor, alt anotimp arată!

Pe câmp culeg muguri de zâmbet , aurii
Răsfăţul –l soarbe soarele din floare,
Fără note cucul cântă melodii
Şi dinspre pomi adie arome şi răcoare.

Ce simte cerul când stelele-l răsfaţă?
De armonie sufletul mi-e plin!
Dar când din mare soarele se-nalţă?
De –a fericirii clipă râd şi mă închin!

Tot ce rămâne de Renate Müller

răsunetul paşilor mei
prin casa pustie
ecou ce mă ajunge din urmă
în zile de singurătate

de parcă orfană aş fi

pierdute tremură orele
în clepsidra timpului
doar amintiri uzate
sunt tot ce rămân

TATĂLUI MEU de Elena Iuliana Constantinescu

Tată, nu trebuie să pleci
Acum,
Când copacii au intrat în pământ
Ca să-i secătuiască cârtițele
Pe dinăuntru;
Tăcerea ta vine cu ploaia
Peste pragul rămas fără ușă;
Privește, tată,
Cum mamei i-au crescut
Două lacrimi în ochi,
Iar eu,
Strigăt mut
Între voi,
Îti sărut mâinile
Și te rog,
Să nu pleci, tată.

Buzele tale... de Boris Ioachim

Un cântec de iubire vreau să-ţi cînt
Cu glas ca un primăvăratic vânt,
Cânt cristalin, suav, nepământean –
Cântec de tine, cântec de alean:

Buzele tale calde-s un poem
Scris de un poet, nedezminţit boem...
Dulceaţa lor, iubito, când o sorb
Devin, la toate cele, surd şi orb.

Şi lumea mea – la tine o rezum...
Restul e haos, pulbere şi scrum;
Lipit de tine-o veşnicie-aş sta,
Iubito – cerul meu şi steaua mea.

În nopţi de insomnie mă frământ,
Cu gânduri negre, singur mă-nspăimânt:
Mă tem că dacă tu ai dispărea -
Nimic aş fi - căci tu eşti lumea mea.

Sărută-mă, cu gura ta de foc,
Sărută-mă, căci plin de nenoroc,
Prin lumea rece dorul mi-am purtat
An după an – până ce te-am aflat.

Buzele tale roşii-s un poem...
Sărută-mă, iubito, căci mă tem
Că plec, curând, către un alt meleag –
Sărută-mă cu dor şi cu arţag.

Cât cerul înstelat îl mai zăresc –
Iubeşte-mă adânc, căci te iubesc
Cu disperare, sete şi nesaţ –
Iubeşte-mă, iubire – dulce laţ

În care singur, nesilit, m-am prins
Şi nu mai vreau să scap, căci m-a învins
Sărutul tău – molatec şi-nfocat,
Căruia jertfă, pe deplin, m-am dat.

...Un cântec de iubire vreau să-ţi cânt,
Să ţi-l trimit pe-al primăverii vânt...
Iubito, gura ta e un poem –
Iar trupul tău mi-e doină şi blestem.

de dragobete de Dorina Neculce

şi Tu,
dragul meu Nu,
nu-mi cere să apun,
atâtea am să-ţi spun.
şi Nu
nu mă goni,
învaţă-mă-a iubi,
descântă-mă cu foc,
sau fir de busuioc,
şi floare de sulfină,
cu mir la rădăcină.
topeşte-mă în ceară,
să ard lumina-n pară,
ba du-mă-n zori la rău
oglinda ta să fiu,
în unde să te-alint
-adânc de floare-
sub mormânt. 

Iurie Osoianu

..Atîta forfoteală cu-o maină de bănuți 
Găsiți cam din greșală în tindă la Vlăduț 
Noi așteptam valize și Alpi de compromat 
Cu zeci de miliarde - furați, corupți , spălați... 

Ați aninat portarul pe lângă Prim- Ministru
Și cică e corupție sau furt direct , sinistru
Dar dacă ăsta spune că-s bani împrumutați
Și că voia să-i pună o masă lui Filat?!!
PS
Vedeți ce spune omul, sunt bani din cumătrie
Nici vorbă de corupție sau chestii de hoție
Sunt mai curați ca lacrima vărsată de popor
Pe drum de pribegie , fugit din țara... LOR!!!

Pământ încărunţit de Ovidiu Oana-pârâu

Pământ încărunţit de iarnă,

îmbătrânind, tu înfloreşti

vitralii albe în fereşti,

când fluturi albi încep să cearnă,

darul tăriilor cereşti.

Un foc etern păstrezi în vintre

de seve dătător şi viaţă.

Paloarea ta e doar o ceaţă,

sau voal de chiciuri puse printre

lăstari şi pomi, spre dimineaţă.

Curând, din mantia omătată,

căpşoare albe vor cerşi

lumina, spre a înflori

pe pajiştea împovărată,

de verde-n tonuri viorii.