Imi dărui Soraya, troiene ce-n vise,
În joaca nebună de năstruşnici copii,
Le-aş vrea de la cer să ne fie trimise
Şi chiot să dăm pentru noi bucurii.
Aduşi în obraji au de geruri bujori,
Băiatul şi fata de joacă-n zăpadă.
Dar după o vreme-i încearcă fiori,
Lăsând fericirea în ochi să se vadă.
Hoinar voi veni, pe poclada cea albă
S-aştern un omagiu de cântec şi flori,
Iar ţie la gât, să-ţi fac cetina salbă
Şi-o ninge-o zăpada ce cade din nori.
Bujorii-n obraji n-or mai fi de la geruri,
Ci arşiţă pusă de-ai inimii sori.
Simţirea îi mută în largele ceruri,
Iar joaca ridică iubirea la nori.