sclipire de Carmen Zaniciuc

îți plac diminețile în care lumina își face loc prin perdea
și liniștea te trezește treptat
te ridici și vezi fulgii de nea cum cad domol
se întâmplă ca ninsoarea să te surprindă chiar și-n ianuarie
ca pe un copil ce se bucură
că există minuni și-n lucrurile firești
poezia nu renunță să vorbească nici când inima a tăcut
dăruiește într-o zi un zâmbet
și vezi ce se va naște

De ce mă urăşti? de Ioana Burghel

Când în suflet îţi cobora înserarea,ţi-am cuprins chipul cu palmele,
ţi-am ascultat disperarea,
ţi-am spus că nimeni nu calcă
pe drumul care-i numai al tău,
poate doar,
rătăcind,
Dumnezeu…

De ce mă urăşti?

Vulturii mari nu vânează
decât în zbor
şi cuiburi îşi fac pe vârfuri de stânci,
aproape de ţipătul lor…

De ce mă urăşti?
Cândva
chiar şi Olimpul s-a prăbuşit
într-o noapte de prea mulţi zei…

Şi Dumnezeu a căzut
uneori…

Tu
şi
Eu
suntem doi muritori
fiecare cu lacrima timpului său…

N-ai cum să ştii
nici TU
nici EU
din palma cui
într-un alt Univers
va bea
o altă Înviere
Dumnezeu…

De ce mă urăşti?

am decis de Maria Belean

să las copilul să coboare din icoană 
să o ia desculț pe drumul destinului 
nu mai privesc surâsul sângeriu al mărului 
temnicer tăcut
...crud
nu știi ce cauți
ai bocancii însetați între două vise de vis
în vitrina unui market
prima treaptă păstrează mirosul cerșetorului
- vreau fluturi
delirul lui adună izvorul
pe treapta a doua irișii copilului despică zorii
cu pădurea pe umeri întinzi capcane
tremurul cuvintelor din urmele poemelor
mă zdrobesc
...nu simți
cu nepăsare strivești tainul iubirii
chinul înălțării
râurile repezi nu au margine de unde să-și ia țărână

la ușă schilodită a mâinilor
bătăile cad…
poemul respiră
a găsit a treia treaptă
ignor arderi care strigă să întind pe stradă chemări
totul și nimicul se surpă în prima literă
unde sufletul copilului
veștejește dansul

ALB NEBUN CUMINTE de Stefan Oana Valentin

Dacă-o să fiu nebun
Voi fi nebun cuminte
Întreaga mea, tu să mă ierți
Nu voi putea
Să-mi umblu-n minte
Dar voi putea să te iubesc.

Am să-ți vorbesc
Pe limbă de copac
Ori ciripit am să învăț
Zăpezi am să traduc
În hieroglife
Dar despre tine n-am dezvăț.

Poate-o să zac
La soare ca o floare
Prea colorată și firesc
Am să cerșesc albinele,
Cu soare
Dar despre tine, te iubesc

Așa nebun, frumos...
Dar un nebun cuminte.

10.01.2013
ȘTEFAN OANĂ

încorsetat de Dorina Neculce

un Elastic îmi strânge mâna
îmi muşcă din sânge
venele pulsează nebun
şi nu am puterea
de a trece pe lângă oameni
fără să nu le observ
fâşâiele de lumini
care le acoperă carnea
încă nevindecată şi
nu cred că mai există
un colţ neumblat
în care să îmi duc păianjenul
de casă care ar putea să îmi
ţese cele mai alese pânze
distinse haine mi-aş face
să acopăr cu ele parte
întunecată
a lumii

De leac de Vali Zavoianu

Descântă-mi doamnă de deochi
Să-mi treacă gândul orb la tine
Slăbeşte chingile haine
Din tâmple şi de dintre ochi.
Descântă-mi să te uit curând
Să nu mai simt arzându-mi porii
Şi să mă lepăd de fiorii
Care mă freamătă fierbând.
Rosteşte gând păgân de leac
De câte ori o fi nevoie
Că-s molipsit fără de voie
Şi nu mai ştiu ce să mă fac.
Şi-apoi stropeşte-mă cu vin
Să se mai stingă din dorinţă
Că nu-mi mai este cu putinţă
De vraja ta să îmi revin.
Ispită care tulburi minţi
Descântă-mă cum ştii mai bine
Să scap nevătămat de tine
Alungă rând pe rând dorinţi.
Descântă-mi doamnă, azi te chem
Să-mi treacă nebunia asta
Şi să mă lepăd de năpasta
Ce m-a lovit ca un blestem.
Din tâmple şi de dintre ochi
Slăbeşte chingile haine
Să-mi treacă gândul orb la tine
Descântă-mi doamnă de deochi.

11.01.2013, Zavoianu Vali

eu şi Chriss de Dorina Neculce

copilul se oprea adeseori la poarta noastră
şi îmi asculta plânsetul înfundat
prin care mi se scurgeau ochii.

odată mi-a ridicat pleoapa înroşită şi grea
s-a strecurat înăuntru şi plângea ghemuit
în locul meu ca să-mi dea răgazul
de a te putea visa rătăcitor
alergând peste clipe.

după ani şi ani, m-am întors
şi am auzit scâncetul sfâşietor
în pieptul supt al copilului
m-am furişat pe fereastra larg deschisă
m-am scăldat în lacrimile Lui
spre a-i dărui liniştea de
a ne visa fericirea.

fericirea, Chriss...
cum nu o ştii?

femeia aceea despletită cu mantie străvezie
ţesută-n ochii de iluzii
care-şi jeleşte veşnic
morţii pe la porţile închise
pe când cocoşii cântă
a patra oară.

priveşte, Chriss!
!unghiile ne-au crescut ca nişte elitre ascuţite
chipurile ni se imprimă întunecat
în rama aurie a tabloului
apa rochiei mele albastre se tulbură
sub văpaia ochilor de chihlimbar.

dar, hai să ne aşezăm, Chriss!
aşa
cuminţi
cât mai departe
uite
se arată zorii
în piaţeta părăsită statuile se dezgolesc
sărutându-şi vârful degetelor
şi Noi evadăm ţinându-ne de mână
în aceeaşi crudă realitate-halucinaţie-vis(are)...

Si-mi curge iubirea de Emil Marian

Și-mi curge iubirea ca apa de munte,
Și gînduri spre tine îmi tot trec prin frunte,
Pe firul de apă acuma plutesc,
Și valul aleargă șoptind...te iubesc!
Iar șoapta se-agață de-o pală de vînt
Și zboară la tine cu al meu cuvînt,
Cînd apa de munte-acum liniștită,
Își cată odihna la tine, iubită.
Mă iartă, te tulbur, te caut demult,
Se zbate-ntre maluri intregul tumult,
Primește-mi iubirea, eu vreau doar tandrețe,
De mînă te-aș prinde și ți-aș da binețe.
Dar teama m-apasă și apoi mă-nvinge,
Tumultul de gînduri în apă mă-mpinge
Și curg iar la vale alene, pierdut,
Te-am vrut doar pe tine și al tău sărut.
Stăpînul meu, Timpul, iși spune cuvîntul
Și-acum mă gonește mai iute ca vîntul,
Iar zilele terne sunt tot mai cărunte,
Și-mi curge iubirea ca apa de munte.

AM DEPRINS NEMURIREA de Aurel Peteoaca

Alerg desculţ prin rouă neîncepută,
fire de iarbă îmi botează glezna cu nemurire,
curcubee tinere mă sărută pe tâmplă,
dându-mi impresia de zeu pus pe şotii.
Dorinţa păşeşte munţii ca pe nişte biete muşuroaie de cârtiţă,
gândul meu zboară,zâmbet şăgalnic amăgit de amintiri.
Trupu tău devine obsesie,incendiez zarea,
iar lumea mă crede,naivă,un soare novice.
Iarba călcată face sacrificiul suprem,
curcubeele îmi agaţă disperarea de sărut,
iar glezna,nu întîmplător,se închină la iubire.
Glezna,,,,,da,această pasăre migratoare cu aripi ascunse,
desluşind zborul prin fugă.
Trupul tău e descântec,e leac,
mă leagă la ochi, îmi fură minţile definitiv,
prăpastie care mă cheamă cu foame,
deşert dezgolit de orice inhibiţie,
ce trezeşte în mine o sete rebelă.
Doar glezna mea se poartă ca un pumnal,
asasinînd iarba de dragul unui botez de rouă.
Vă întreb pe voi muritorilor,martori muţi al acestui miracol,
oare chiar am deprins nemurirea?

Tot ce-avem nevoie... de Lacramioara Lacrima

Tot ce-avem nevoie…e iubire
Ce am planuit spre implinire
Sa ne-aduca numai fericire
Precum e un vis, o dulce menire,
Cand la mine tu vei veni
Raza soarelui iar va straluci
In caldura ne va-mbratisa
Dorul in uitare ni se va curma,
In sarutul tau, placut ma voi pierde,
Timpul oprindu-se o vreme
Seara, stele…noi vom numara,
Calma luna …pe cer s-o culca,
Dragostea va curge-n rauri
Imbracand mai multe randuri
De tandrete, multa pasiune,
Inimile traind o minune
Ca s-au intalnit, devenind doar una,
Exact cat de mult ne-am dorit candva,
Vom visa in brate de flori
Trupuri cuprinse in mii de fiori
Cuvinte vor tace, dorinti vor vorbi,
Din potirul iubirii…incet vom sorbi…

Tot ce avem nevoie…e iubire
Traind viata noastra-n nesfarsire
In mainile ei sa ne-adapostim
Orice clipa, timp, ca sa ne iubim,
Rasarit de soare va fi orice zi
Cand amurg apare…in nopti vom privi,
Haina de-ntuneric va fi luminata
De o dragoste care-i minunata
Ne va-nvalui un farmec aparte
Caci nimic pe lume n-o sa ne desparta,
Cer va-nvalui dorul cel avut
Tainica culoare ce n-am cunoscut…
Cand tu vei veni…agale la mine
Ochii voi deschide, genele-n clipire
Va lasa o lacrima ca sa te primeasca
Cea de bucurie…sa te regaseasca,
Chipul tau frumos iti va mangaia
Iar oftatul lung…vantul il va lua
Simfonie dulce voi simti in piept
O vei auzi…ma vei strange-ncet
In a tale brate, ma voi cuibari
A ta inimioara…iute-o voi simti
Batand cu a mea plina de emotii
Chiar de o fi ziua sau chiar miezul noptii…