Dorinţă de An Nou de Vali Zavoianu

Să îmi zâmbeşti iubite
Cu sufletul, privirea,
Că fiecare zâmbet al tău 
E preţios
Şi-n fiecare curge
Ca râul lin iubirea
Şi parcă nimic nu e
Pe lume mai frumos.
Să mă cuprinzi cu braţul
Cum numai tu ştii bine
Că astă-mbrăţişare
E cel mai drag veşmânt
Şi parc-atunci iubite
Mă leg pe veci de tine
O contopire care
Devine jurământ.
Să mă mângâi cu dorul
Când nu eşti lângă mine
Ca să tânjesc de-a pururi
Apropierea ta
Şi să păstrăm comoara
Fără de preţ amorul
Atât cât viaţa asta
Şi zeii ne-or lăsa.
Să rasădeşti în mine
Din dragoste, un nume,
Să prelungim povestea
Şi peste timp, departe,
Ceva din "împreună"
Să fie dar spre lume
Să dăinuie iubirea
Şi dincolo de moarte.

10.01.2013, Zavoianu Vali

Vis în iarnă de Florina Sanda Cojocaru

În ceruri de marnă plâng luni de marcasit
Şi-n porţi de melasă bat îngeri de-aramă;
Îndepărtate cânturi se-aud în asfinţit
Când măştile nopţii spre mine te cheamă.

Fantasme de ceţuri în lumină mioapă
Îmi sperie friguri ce-aleargă pe-afară.
Pământuri flămânde cu cer se îndoapă
Şi aerul miroase a vin şi scorţişoară.

Sub ieftine pături îmi tremură gândul
Şi flori de gheaţă ferestre decorează.
Probabil va veni şi pentru mine rândul,
Dar până-atunci, poetul încă mai visează.

E fumul prea subţire în coşul bătrân
Şi lemnele-s aşchii ce cad de aiurea.
Eu încă-aş mai vrea puţin să rămân
Când fiare-ngheţate răscoală pădurea.

Cerboaice fragile trec gheţuri, departe,
Iar ceaiu-i fierbinte în mâini vineţii
Şi vise renasc din pagini de carte.
În iarnă geroasă, aproape să-mi ţii!

Suavă făptură, de crivăţ fărâmă
Şi moartea cu tine alături, mi-e dragă!
Castelul de cărţi încet se dărâmă,
Doar tu să îmi fii o noapte întreagă!

ADU-ŢI AMINTE ! de Aurel Peteoaca

Sărut febril de burice de degete,
electrizează reliefuri obraznice
pe trupul tau firav,crescut,parcă,din umbre de aripi.
Lava,iţi incendiază ochii
si-o purpură de cicatrici te înveşmântează mireasă.
Imnul strident din parcul pustiu,
somează porţile cetăţii să mă recunoască.
Am aceiaşi îndrăzneală de a visa,
aceiaşi timiditate frustantă mă împinge în faţă,
dar niciodată nu îngenunchez teatral.
Mă ridic în capul oaselor,
statuie fidelă iubirii ce-ţi port,
iar tu îmi citeşti cuvintele pe buze,
le ştii pe de rost,e o rostire de lavă fierbinte.
Ultima dată te-am pătruns ca un junghi,
era în primăvară,intr-o viaţă trăită mai demult,
Adu-ţi aminte plăcuta durere,
ce febră musculară ţi-am presărat în trupul firav,

PREA ALB de Ioana Burghel

Cea mai frumoasă iarnă era în mine.
Îmi prinseseşi
fluturii cu palmele…
(Din aripile lor zăpada
o alungasem)

Eram prea bolnavă
prea bolnavă să văd
cum primeam lumina
(bolnavă eram de lumina
de iubire bolnavă eram)
şi ochii-ncepeau să mă doară

Sângeram
De prea mult alb
nu te mai zăream…
În toate ferestrele mureau fluturi
Ce iarnă în mine!
Ce gheaţă în tine

doar atât de Renate Müller

umblam în pantofi de sticlă
când ne-am întâlnit

neobişnuit pentru mine
cea care iubea
să umble desculţă

voiam să-ţi fiu
cea mai apropiată
fiinţă în lumea ta de vis

dansam menuete tăcută
citeam poezii
m-ascunde-am în
noptierele sufletului
lăsând pantofii la uşă
să le încalţe o altă muză

HD 09.01.2013 RM

Patimă de Costel Suditu

Oh, tu fiorule care o iei înainte..
Fulger ce mă străbaţi
Mereu spărgându-mi un dinte..
Oh, câte-mi împarţi!..

Cum se strânge ea o capcană
Şi-mi striveşte oasele!..
Sângele din vasele
Ce pictează o icoană,
Cum se toarnă!...

Cum mai cere,
Ca o lacomă muiere,
Totu-ntors!...
Zborul ca un mers pe jos,
Oh, şi amaru-n loc de miere!

Lacrimă, oh, lacrimă..
Ochiul treci şi scarpină,
Iar obrazul, oh, obrazul,
Pipăie-l, omoară-i hazul;
Ca să gust din patimă.

Fericirea mea esti tu... de Lacramioara Lacrima

Fericirea mea esti tu
Chiar de spui un "da" sau "nu"
Dar eu stiu ca ma iubesti
Pentru ce sunt si doresti
Ca mereu vrei sa zambesc
Linistea sa imi gasesc
Nici o clipa sa fiu trista,
Sa devin mai optimista.
Tu esti fericirea mea
Mi-ai redat bucuria...
Va sosi iar primavara
Cu speranta si cu soare
Caldura ne va-ncalzi
Melancolica voi fi,
Pomii vor fi infloriti
Si cu flori impodobiti.
Pasarile vor zbura,
Dorul meu iti va canta
Viata va prinde culoare
Fluturasi din floare-n floare,
Veverite vor iesi
Din copaci, din vizuini,
Cautand sa se hraneasca
In vremea prieteneasca....

Fericirea mea esti tu,
Ca-i frumos afar' sau nu
Cand va fi iar primavara
Vom visa ca-ntaia oara,
Eu la tine, tu la mine,
Peste munti si ape line
Peste dealuri si campii
Primavara ne-o vesti...
Ca timpul e de-nfrunzit
De adorat si iubit,
Vantul ne va mangaia,
Norii-ncet vor disparea
Dac-o fi sa ploua, ploua,
Lacrimi blande ca de roua,
Curcubeul va apare
Dupa ploaie si prin soare
Tot asa din departare
Iubirea prinde culoare...
Ca o punte intre noi
Desfatandu-ne-n culori
Tu esti primavara mea
Ca e vara, iarna grea,
Sau o toamna aurita
De tine de sunt iubita
Anotimpul nu conteaza
Dragostea mie-mi dicteaza,
Primavara e ca tine
Prospetime si iubire...

Dor de primăvară de Boris Ioachim

Salvează-mă, în sumbra seară
De ger, iluzii şi urât…
Căci prea le port ca pe-o povară –
Ca pe-o ghiulea-atârnând de gât.

Şi vântul aspru mă înhamă
La carul iernii, prea-ngheţat;
Copacii-n juru-mi prind să geamă
Cu glas adânc îndurerat.

Iubita mea îndepărtată,
Tu, cea plecată-n aspre zări,
La tine aş zbura pe dată –
Căci mi-aminteşti de primăveri.

Privirea ta de căprioară
Să mă alinte-n ceas târziu…
Tu însăţi eşti o primăvară –
Şi-un ghiocel aş vrea să-ţi fiu.

Sau ghioceii de la tâmple,
Încet, cu grijă, să-mi mângâi…
Fiinţa ta pe-a mea s-o umple,
Iubita mea, tu, cea dintâi

Între femei şi-ntre iubite,
Tu, gând senin în sumbra seară…
Tu, ce în ceasuri mohorâte –
Îmi eşti sublimă primăvară.

Trimite-mi gânduri înflorite –
Eu îţi trimit fierbinţi şoptiri…
În lumea plină de ispite –
Unici să fim între iubiri.

Zbătându-se în sumbra seară
Îmi cântă vântu-n viers sonor…
Nu ştiu, mi-e dor de primăvară –
Sau doar de tine-mi este dor…

…Salvează-mă, în sumbra seară
Cu un gând cald, de soare plin,
Iubito, dulce primăvară -
Şi scapă-mă de-al iernii chin…

Adorare de Lavinia Amalia

Ador lumina

ce imbratiseaza jucaus

izvorul de lacrimi

oglindindu-mi curcubeul

Ador lumina

care oricat de tare- ar straluci

nu ascunde  urmele soaptelor

lui

ci le intareste si mai adanc

in aripa ratiunii

ei

Ador lumina

ca pe Cel mai bun prieten

care vede,tace si

nu te judeca.

Ador lumina

tomnatica si meloncolica

ce-mi aseaza pe tampla  samanta de mustar

imprastiindu-i radacinile

in toata fiinta.

Ador lumina

care imi strapunge sufletul

cu fiorul unui dans

de foc...

Ador lumina zdrobita de nor

cu palpaieri care dor in nuante de gri,

dimineti plumburii

pictand culoarea a ceea ce sunt,

ce pot fi...

Ador lumina

care arde neghina

si-mi spulbera zgura

Ii respir intelepciunea cu patima

unui sarut infinit

Ador lumina

multicolora,halucinanta si infiorator

de lina...

Ador la nebunie

lumina!

Ruga apei către soare de Ovidiu Oana-pârâu

Ofrandă aburii-şi trimite,

Cercând cu ei să-l îmbuneze,

Căldura să i-o savureze

Adâncurile prea răcite.

- Nu-i pentru mine ruga asta,

ci pentru cei ascunşi în pântec !

Lor le-a răpit al vieţii cântec,

gerul, ce le-a menit năpasta.

Se împietresc sub apăsarea

Răcelii care-i înconjoară,

Din an în an, ca prima oară

Când frigu-şi plimbă nepăsarea.

- Dă-le căldură, sfinte soare

căci doar cu tine mai răzbesc,

ca din trecut destin ceresc,

poporul de vieţuitoare !

Se unduiesc algele-a rugă,

O bulă peştii liberează,

Chiar broaştele ce hibernează

De-i cald, dau parcă semn de fugă.

Şi-ntoarce soarele uimirea

Spre apele de ger blindate

Şi le trimite sănătate,

Când le străpunge cu privirea

[din ciclul "Pasteluri"]