Dă-i
Doamne
Morții,
Niște vise
Ca să ne țină
De urât
Când trecem,
Mut
Prin infinitele
Abise
Dă-i
Doamne
Morții,
Vise.
02 01 2013
ȘTEFAN OANĂ
vineri, 4 ianuarie 2013
Furtuni de dor de Lavinia Amalia
Imi clocoteste-n vene-a ta dorinta
Si-un dor sfasietor sa te gasesc
Te vreau haotic,sa-mi eliberezi fiinta
Ca sa renasc total dumnezeiesc.
Sunt azi cazuta-n vesnicia noptii
Vreau dimineti senine de-nceput
Deasupra datinilor ce-si scot coltii
Sa ne-nrobim intr-un etern sarut...
In pieptul tau sa imi zidesc altarul
Rugul aprins ne fie legamant
Sa imi stergi plansul,sa iti beau amarul
Sa cladim visul intr-un templu sfant.
In palme sa iti fiu o rugaciune
In ochi icoana unui zbor sublim
Tu sa-mi fi inceput,eu marginea de lume
In gand,in trup,in suflet pe veci sa ne iubim!
în ore-ntunecate de Renate Müller
zburd în aşteptarea ta
sunt ramura deplină
pe care te poţi aşeza
când te vei întoarce
fără tine mi-e greu
îţi dăruiesc florile
nopţilor culese
de pe câmpiile lunii
făptură de sticlă
când moartă când vie:
închid acum pleoapele
iluziilor deşarte
HD 02.01.2012 RM
sunt ramura deplină
pe care te poţi aşeza
când te vei întoarce
fără tine mi-e greu
îţi dăruiesc florile
nopţilor culese
de pe câmpiile lunii
făptură de sticlă
când moartă când vie:
închid acum pleoapele
iluziilor deşarte
HD 02.01.2012 RM
miercuri, 2 ianuarie 2013
utopia de Renate Müller
există dimineţi
în care trudesc
în carieră de piatră
îmi simt
spinarea lovită
de ecoul surpărilor
de când mă ştiu
mă hrănesc
cu bolovani
muncesc să-mi câştig
pâinea
cea de toate zilele
rupând bucată
după bucată
din muntele vieţii
HD 01.01.2013 RM
în care trudesc
în carieră de piatră
îmi simt
spinarea lovită
de ecoul surpărilor
de când mă ştiu
mă hrănesc
cu bolovani
muncesc să-mi câştig
pâinea
cea de toate zilele
rupând bucată
după bucată
din muntele vieţii
HD 01.01.2013 RM
IARNA de Elena Iuliana Constantinescu
Și zurgălăi se sparg în vânt,
Pe apă, caut tremurând,
Oglinzile albastre de cuvânt;
Albe sănii ard la răscruci…
Altare înghețate,
Strâng de pe masă flori de geam
Și aripi îndrăznețe.
Primul fulg de Ene Adrian Daniel
Norii iernii vin în valuri -
Cenuşii, plutind greoi
Peste văi şi peste dealuri,
Peste amintiri din noi.
Lasă-n urma lor tăcere
Ce durează un minut,
Apoi vântul, cu putere,
Dă iama peste ţinut.
Bat obloanele la geamuri,
Pomii frunza şi-au rărit,
Se strecoară printre ramuri,
Primul fulg e obosit.
Obosit de calea-i lungă,
Lin, pe prag s-a aşezat;
A trecut prin ger s-ajungă
La mine, pe înserat.
Ne cunoaştem de-o vecie,
Ochii iarna i-am deschis,
Şi de-atunci, fără simbrie,
Anotimpului i-am scris.
Mă întreb... a câta oară
Pleacă gândul iar tiptil,
Zburând pe o sănioară
Trasă-n noapte de-un copil?
Mă întreb... a câta oară,
Când primesc colindători,
De ce lacrima îmi zboară
Peste timp, de sărbători?
Mă întreb... a câta oară -
De ce acele tot cad
Când vibrează o vioară
Sub o ramură de brad?
Mă întreb... a câta oară,
Când omătul îl frământ,
De ce anii stau pe-o sfoară?
De ce părul mi-e cărunt?
Mă întreb... a câta oară
De la geam perdeaua smulg
Să văd cum frumos coboară
În ogradă primul fulg?
Deschid uşa cu sfială,
Fulgul tremură uşor;
Ştie că-l aştern pe-o coală,
Se topeşte-ncetişor.
Cenuşii, plutind greoi
Peste văi şi peste dealuri,
Peste amintiri din noi.
Lasă-n urma lor tăcere
Ce durează un minut,
Apoi vântul, cu putere,
Dă iama peste ţinut.
Bat obloanele la geamuri,
Pomii frunza şi-au rărit,
Se strecoară printre ramuri,
Primul fulg e obosit.
Obosit de calea-i lungă,
Lin, pe prag s-a aşezat;
A trecut prin ger s-ajungă
La mine, pe înserat.
Ne cunoaştem de-o vecie,
Ochii iarna i-am deschis,
Şi de-atunci, fără simbrie,
Anotimpului i-am scris.
Mă întreb... a câta oară
Pleacă gândul iar tiptil,
Zburând pe o sănioară
Trasă-n noapte de-un copil?
Mă întreb... a câta oară,
Când primesc colindători,
De ce lacrima îmi zboară
Peste timp, de sărbători?
Mă întreb... a câta oară -
De ce acele tot cad
Când vibrează o vioară
Sub o ramură de brad?
Mă întreb... a câta oară,
Când omătul îl frământ,
De ce anii stau pe-o sfoară?
De ce părul mi-e cărunt?
Mă întreb... a câta oară
De la geam perdeaua smulg
Să văd cum frumos coboară
În ogradă primul fulg?
Deschid uşa cu sfială,
Fulgul tremură uşor;
Ştie că-l aştern pe-o coală,
Se topeşte-ncetişor.
An Nou de Boris Ioachim
An se duce – an începe...
Cum trec anii – nori în vânt!
Încă n-am putut pricepe
Rostul meu pe-acest Pământ.
Ceasuri bune – ceasuri rele,
Îmi ning soarta, zi de zi...
Dar dă sens, vieţii mele,
Jindul meu de-a te iubi.
Un an nou îmi bate-n uşa
Sufletului zbuciumat...
Poate-mi va spăla cenuşa
Ce în piept s-a adunat
Din iluzii spulberate –
Rând pe rând, în anii-mi trişti...
Un fior zglobiu străbate
Viaţa mea – fiindcă exişti.
Gând spre tine-ndrept, iubito,
Gând senin şi-nvăpăiat...
Şi uit viaţa ce-am trăit-o
În dezamăgiri scăldat.
Vreau să uit de oră, clipă –
Vreau – în noul an intrând –
Dragostei să-i fiu risipă
Şi, păşind cu tine-n gând,
Drept, pe calea ce mi-e dată
De la naştere, să merg
Către-o zare luminată
Şi tristeţi din gând să-ţi şterg.
...Ce zici,tu, iubire-alături
Cu şi-n mine, vei păşi?!
Vreau din suflet să îmi mături
Orice nor, spre-a te iubi
Şi în anul nou – ce vine –
Şi-n ani mulţi – ce mi-i doresc...
Pentru tine – pentru mine,
Vreau un veac să te iubesc.
An se duce – an începe...
Cum trec anii – nori în vânt!
Dar pricep că pot pricepe
Că-mi eşti rostul pe Pământ...
Cum trec anii – nori în vânt!
Încă n-am putut pricepe
Rostul meu pe-acest Pământ.
Ceasuri bune – ceasuri rele,
Îmi ning soarta, zi de zi...
Dar dă sens, vieţii mele,
Jindul meu de-a te iubi.
Un an nou îmi bate-n uşa
Sufletului zbuciumat...
Poate-mi va spăla cenuşa
Ce în piept s-a adunat
Din iluzii spulberate –
Rând pe rând, în anii-mi trişti...
Un fior zglobiu străbate
Viaţa mea – fiindcă exişti.
Gând spre tine-ndrept, iubito,
Gând senin şi-nvăpăiat...
Şi uit viaţa ce-am trăit-o
În dezamăgiri scăldat.
Vreau să uit de oră, clipă –
Vreau – în noul an intrând –
Dragostei să-i fiu risipă
Şi, păşind cu tine-n gând,
Drept, pe calea ce mi-e dată
De la naştere, să merg
Către-o zare luminată
Şi tristeţi din gând să-ţi şterg.
...Ce zici,tu, iubire-alături
Cu şi-n mine, vei păşi?!
Vreau din suflet să îmi mături
Orice nor, spre-a te iubi
Şi în anul nou – ce vine –
Şi-n ani mulţi – ce mi-i doresc...
Pentru tine – pentru mine,
Vreau un veac să te iubesc.
An se duce – an începe...
Cum trec anii – nori în vânt!
Dar pricep că pot pricepe
Că-mi eşti rostul pe Pământ...
MÂINILE ȘI OCHII de Elena Iuliana Constantinescu
Flacăra veșniciei;
Ascultă vocile lutului
Cum râd singure
Dincolo de nori;
Ochii au fost nuferi
Și ne-au mângâiat;
Mâinile au fost aripi
Și ne-au legănat;
Mâinile și ochii
Pământul ni le caută;
Ochii și mâinile
Viața rotundă, dorință.
acum, la cumpăna de ani ... de Ovidiu Oana-pârâu
a lăcrimat cu clipe seara
ca roua pură în grădină
când se-auzea cântând vioara
balada-i tristă în surdină
a lăcrimat cu clipe anul
prea trist privind veşmântu-i dus
în plânsul lui era aleanul
şi jalea binelui apus
a lăcrimat cu clipe veacul
peste întinsul omenesc
cât vremea nu găsise leacul
celor ce încă războiesc
a lăcrimat cu clipe timpul
peste întreaga zămislire
omagiu vieţii era picul
ca o târzie izbăvire
în aşteptare de Renate Müller
mă inundă cuvinte
ca un val
spuma de litere
mi se-aşează
în minte
stau întinsă în
nisipul fierbinte
pasăre solitară
cu aripă frântă
la mal
auzul mi-e vântul
şi vuiet de mare
ochii-mi de aer
lumini străvezii
în zare
HD 31.12.2012 RM
ca un val
spuma de litere
mi se-aşează
în minte
stau întinsă în
nisipul fierbinte
pasăre solitară
cu aripă frântă
la mal
auzul mi-e vântul
şi vuiet de mare
ochii-mi de aer
lumini străvezii
în zare
HD 31.12.2012 RM
Abonați-vă la:
Postări (Atom)