Ochi 24 de Costel Suditu

Te-aş întreba ceva..
Am fost, te rog să-mi spui,
Şi înaintea mea?

Vreo coadă de cometă
Atunci- de-atunci, a fost,
Grada din sută-n sută
Vreun posibil rost?

Chiar înaintea Ta, să-mi spui,
A existat,
Vreun licăr de lumină,
Vreun soare-nfierbântat?
Şi rogu-mă la Tine, să-mi spui
Pe şleau, aici,
De nu, acolo-n ceruri măcar,
Numai să-mi zici:
Durerea asta surdă
De regulă plăcere,
Să fie o părere
De regulă o trudă?
Doar plutitor copac?
Arată-mi si-am să tac.
Şi gura asta-n veci
Nu o să mai întrebe
Când nucile sunt seci,
De ce nu se şi vede..

¤

Nu ştiu a fi cum Spui..
Nu ştiu să mă cunosc..
E totul o minciună
Fără temei şi rost;
(De parcă ar fi altfel de cât aşa minciuna)..
Dar totuşi.. suntem una!
Că-ntindem cruci pe trup
Cu sârg şi evlavie,
Grăbiţi să terminăm
Momentul de sclavie..
Împărtăşim doar clipa
Şi ne sfinţim doar rangul,
Şi proslăvim risipa
De dincolo de pragul
Închinării..

Arată-mi cum să întregesc
Şira spinării,
Şi dă-mi un semn, oricum Vei Vrea
Să pot să cred..
Să pot să cred
Că e şi crucea mea.

¤

Sub paşii nesimţiţi,
Aruncă o cărare;
Fă-n ochii pironiţi,
Din lacrimi, o vâltoare
Să spumege cuvântul
Peste al Tău ocean,
Ca sincer şi făcându-l
Din apă lină val,
Să îşi găsească ţărmul
Neconturat în larg,
Unde priveşte omul
Înfipt într-un catarg.

Priveşte câte feţe de cruci
Dezgustă crucea,
Şi cât de des apuci
Prin mâna lor pocalul
Cu mierea delăsării..
Doar cuvântând amarul;

Priveşte-i îndreptării
Schimonosirea feţei,
Şi nu Te mai juca
În ciuda concurenţei;
Primeşte-ne cu da,
Şi plânge-ne cu nu,
Ajută-ne cu ia,
Iubeşte-ne cu Tu..
Şi nu întârzia
De parcă omul nu-i:
Am fost, Te rog să-mi spui,
Şi înaintea mea?..

şi voi veni de Dorina Neculce

Motto: ,,închina-m-aş şi n-am cui,,

i-ar fi fost bine
încuibat în pasăre măiastră
sau umbră călătoare
trăind tăcerile deşarte
la uşa morţilor cătând
cu mâinile oarbe
iubirile de baltă
.......................................
m-aş fi închinat doamne
chiar m-aş fi închinat
tărâmurilor de peste ceruri
şi le-am promis că voi veni
ascunsă în piaţa scalvilor
ca o copilă
crescută
în crânguri
adăpată cu lapte de
pasăre mută

Pentru mine, pentru tine... de Lacramioara Lacrima

Pentru mine, pentru tine,

Vor fi doar zile senine
Caci au fost si vor mai fi
Cat timp noi ne vom iubi...
Lacrima mea e-n tacere
Tot te cheama, tot te cere,
Iara tu vii si ai vrea
Pe loc sa-mi dai linistea...
O iubire pentru tine
Parc-o port de-o vesnicie
Desi totul pare nou
Tu-mi raspunzi ca un ecou....
Al iubirii ce ne leaga
Va dura o viata intreaga,
Ca-i frumoasa, atat de pura
Sta in noi, e sigura
Pe un sentiment curat
Ce-a pornit nevinovat
Si-asa-i spunem dragostei
Vina fiind numai a ei
S-a aprins dintr-o privire
Sa presare fericire...
S-alunge singuratate
Sa ne ajutam in toate...

Pentru mine, pentru tine,
Vor fi nopti cu vise pline
De cand noi ne-am cunoscut
Multe vise am avut...
Tu mi-ai aparut in ele
Mangaind genele mele
Eu in somnul tau cel dulce
Ti-am soptit ca nu m-as duce
Nicaieri fara de tine
Cu gandul esti langa mine,
Inimioara mi-am deschis
Taina ei tu mi-ai primit,
Tot asa la randul meu
Te ascult, iubitul meu,
Impreuna-ntotdeauna
Noi ne vom intinde mana,
Sufletele noastre vor
Sa se alinte-ncetisor
S-ar iubi cu pasiune
Far-a cere, far-a spune,
Totul vine din simtire,
Pune simplu stapanire,
Regasind o amintire
Pentru mine, pentru tine...

cu gâtul pe trunchi- aşteptând de Dorina Neculce

plecat atât de departe
peste mări oceane şi zări
dragul meu zeus
când te vei întoarce
am să îţi croşetez
trandafiri sălbatici 
din firele de timp
umbră a ecoului de sub pământ
furtuni de curcubeu
cu şalele pictate
zădărnicindu-ţi zboruri
doamne atunci vei vrea
să îmi îmblânzeşti tu
chemările zicându-mi
dragă
forma buzelor tale 
o să îmi poposească
în buzunarul alb
dresor al nălucilor nebune
aşa te simt ca pe o sabie înrourată
culegând amurgul învelindu-l în cleştar

dar stai uşor amice
să nu-mi zici tu 
mie NU

lumea din mine se vede
limpede şi stranie
ca un foc de tabără
în care îşi usucă sângele
soldaţii din vietnam

o armată de fluturi vor ieşi
din trupuri strigându-ţi numele ucis
cu gâtul pe trunchi aşteptând
călăul sau şoaptele lui gri
ca să mă elibereze ca pe un animal de casă
oricând gata să îşi înfingă gheara
în beregada femeii din oglindă
mă clatin

mă clatin ca o arătare
tulburată în apa tabloului de sub fereastră
şi...
...tu
dragul meu zeus
pământ
ecou
cuvânt
atât de departe şi
totuşi mereu aproape

de-ai fi… de Ovidiu Oana-pârâu l

un singuratic lac de-ai fi

în nufăr m-aş preface

ca veşnic tu să mă săruţi

şi să mă strângi în braţe.

de-ai fi un răsărit de soare

în marea adâncă m-aş ascunde

în zori de zi să luminezi

adâncu-mi plin de umbre.

de-ai fi tu luna argintie

aş fi o minunată stea

ca pururi să mă ai aproape

să-ţi pot cânta şi murmura.

de-ai fi tu pasăre stingheră

eu cuib în stâncă ţi-aş săpa

la pieptul meu cu drag te-aş ţine

şi somnu-ţi dulce l-aş veghea.

…

dar tu nu eşti decât un vis

ce nu mă lasă să adorm

nu eşti decât un cântec trist

iar eu îţi sunt refren.

Toamnă în doi de Boris Ioachim

Ştii, niciodată toamna nu mi-a părut frumoasă
Când tu eşti lângă mine, sub palidele foi –
Fiindcă-am bănuiala că e, mereu, geloasă
Când ne vede-n înserare, alături, pe amândoi

Cum ne plimbăm de mână, ca doi cuminţi copii,
Pe aleea ce-i golită de gingaşele flori...
Dar, ştii, îmi place seara, când toate cele vii
Plecate- s la culcare, sub ruginii culori.

Iar ochii tăi, iubito, atât de lucitori,
Îmi luminează firea şi ochii obosiţi –
Chiar dacă-i lună plină, sau sunt doar vineţi nori
Mă fac să simt, prea bine, că-ţi sunt dragi şi iubiţi.

Să ne-aşezăm pe-o bancă – în fond, suntem copii -
Ce dacă-argintul toamnei pe păr ne-a adăstat!
Doar astfel mai simţi-vom că suntem, încă, vii...
Hai s-alungăm tristeţea ce-n ani, ne-a tot curtat.

...Ştii, totdeauna, toamna mi s-a părut pâcloasă –
Dar, când tu eşti cu mine, sub palidele foi
Îmi vine, aşa, în minte că, totuşi, e frumoasă –
Când ne plimbăm pe alee de mână, amândoi...

Din viteză de Nuța Istrate Gangan

felinarele par capete sparte
care se sucesc nefiresc
după mașini

Săgeți de lumină stearsă și murdară
îți sfâșie trecerea prin lume

În fiecare zi
îți propui să mergi desculț prin rouă
În fiecare zi
roua nu mai are timp sa cadă

Nu ai vreme
să păşești în joacă
şotronul uitat de copii în spatele blocului

Felinarele sângerează
pe aleile vieţii tale

Unghiile intră adânc
în carnea pumnului încleștat
Umeri strânși
Fruntea încruntată
Gura crispată și amară

Conjugi cinic
a vrea
a dori
a putea

Păşești grăbit
Forțezi uși
Încalci legi și principii
Accelerezi la stopuri
Te oprești doar să îți așezi mai bine pe frunte
coroana de lauri
sau cea de spini
în funcție de zi și de stare

Doar eu știu ca de fapt
ești un felinar spart
care sângerează lumină în interior

ia-mă lângă tine de Leonid Iacob

Iubito, aşează-te

pe perna ta cea moale

şi lasă părul tău să ţi-l mângâi

ca să-ţi culeg cuvintele din buze

şi să le-aştern la mine căpătâi.

Primeşte-mă acolo lângă tine

şi-mi fă culcuş la sânul tău

şi-acolo să simt pasarea ce bate

cu aripa iubirii tot mereu.

Eu pătimaş voi desena cu gura

tot trupul tău cu aprige dorinţi.

Iubito, ia-mă, ia-mă lângă tine

şi dă-mi sărutul buzelor fierbinţi.

Fericirea mea… de Lacramioara Lacrima

Fericirea mea vine de la tine

Cu nuante roz tainic ma cuprinde
Atunci cand te aud sau cand imi vorbesti
Imi spui minunat ca tu ma iubesti…
Fericirea mea este ca o floare
Atat de frumoasa si mirositoare
Cu mult timp in urma a imbobocit
Azi are petale caci a inflorit.
Noi o ingrijim cu iubire aleasa
Sa ramana asa, sa nu se-ofileasca,
Cu multa caldura si multa lumina
Aducandu-mi nopti si zile senine…
Fericirea mea este ca un soare
Dimineata-n zori ce placut rasare
Raza lui calduta ma inveseleste
Zambetul pe fata pur mi-l potriveste,
Chiar daca apune in tarziu amurg
Clipele-nserarii in vise se scurg…
Si as vrea sa fiu steaua ce straluce
Cu nesat s-ating gurita ta dulce,
Sa simti fericirea care o traiesc
In noapte sclipind feeric iti soptesc:
“Somn usor iubite, sunt aici cu tine,
Atat de aproape-n gandurile pline…!”

Fericirea mea a sosit deodata
Fara sa o chem. si neasteptata
Rataceam pierduta in etern pustiu
Negandind ca fericita o sa fiu…
Inima-mi era strasnic ferecata
Tu ai gasit cheia si ai descuiat-o
Sufletul pe loc s-a descatusat
Misterul iubirii iute l-a aflat…
Cum l-a cunoscut a-nceput sa zboare
Ale mele brate, magice aripioare,
Ma inalta simplu catre fericire
Dreapta mi-este calea, pasind in iubire,
C-a fost o-ntamplare nici acum nu stiu
Ca e in zadar sau e prea tarziu
Fericirea mea daca a sosit
Cu drag ii rostesc “Bine ai venit!”
Vreau sa o traiesc, poarta s-a deschis,
A iubirii lume, o lume de vis…
Vraja ei cu dor in mine coboara
Eu iubind puternic pentru-ntaia oara
Lacrima in ochi nici ca mai apare
Rana din trecut parca nu mai doare
Ea s-a vindecat prin a ta iubire
Esti si vei ramane…a mea fericire…

FEMEIA de Ioana Burghel

Femeia ,,eterna poveste,,
Spre care, bărbaţii se-ndreaptă mereu,
Mereu încercând să ghicească,

Ce glumă - a făcut Dumnezeu,
Atunci când de soaţă le-a dat,
Această făptură drăcească ?

Si cum, şi de ce, dintr-o coastă,
Şi-o singură suflare, Divină,
Ea s-a-ntrupat, acolo-n Grădină ?
Mieroasă, frumoasă, isteaţă, păgână,
Cu ochi scânteind, ca firul de lună,
Un înger căzut în păcat !

La ,,Cum,, ? şi ,,De ce,, ?
Răspunsul nici azi n-au aflat !
De-aceea, de farmecul Ei, pe veci subjugaţi,
Tot caută coasta ce-au dat,
Şi lumea, de-aceea e toată-n păcat,
Căci Eva-i, Femeia, şi-Adam, e bărbat !