Este noapte… de Lacramioara Lacrima

Stelele lucesc,
Este noapte adanca,
La tine gandesc,
Tristetea mi-alunga,
As da multe zile
Ani din a mea viata,
Ca sa fiu cu tine,
Orice dimineata…
Cand soseste seara
La tine in brate
Sa ma simt o floare
Plina de verdeata…
Negura e lunga
Luna nu se lasa
Parc-ar vrea sa-mi spuna
Ca de-mine-i pasa
Straluceste-n geam
Si eu o privesc
Tu esti tot ce am
Ce mult te iubesc!
Panza noptii-i neagra
Vise-n ea imi strang
Pentru-o viata-ntreaga
Doresc sa te alint…
*
De ce vine noaptea?
Este o-ntrebare
De ce dragostea
Atat dor mai are?
De ce n-ai putea
Cu tot ce eu simt
Sa-mi fii alaturea
Acum, orice timp?
Noaptea e lasata
Sa ne odihnim
Pentru cei departe
Sa ofteze-n gand
Sunt o floricica
In a ta inima,
De-aia nu mi-e frica
Noapte cand tot vine,
Poate departarea
Este asa de vina
Caci, cu inserarea
Oice dor revine…
Chiar si-n ziua mare
Tu nu-mi iesi din suflet
Lacrima ma doare,
Dar urmeaza zambet…

Scăldaţi în Râu… (pastisa la poemul lui Nicoară Nicolae-Horia) de Patricia Serbanescu

,,Homo sum, nihil humanum a me alienum puto,, (Terenţiu)

M-ademeneşti să deschid stihul
S-ajung până-n Cartagina,
Şi limpezind apa cu duhul
Zăresc cum pâlpaie lumina…

Voi spune te iubesc, noapte şi zi
Căci gândurile mi le răvăşeşti,
Doar împletind cunună-n poezii
Cu gingăşia ta, m-adăposteşti.

De câte ori te voi iubi, nici nu socot
Când îndrăgesc, dansez pe lauri,
Nu voi avea dilema ,,că nu pot,,
Tot ce ma doare-i clipa de-adineauri…

Intrăm în valuri, marea ne-mpresoară
Pe goliciunea zamislită de un zeu,
Trosneşte focu-n apa ancestrală
Flacara vie, ce ne-a dat-o Prometeu.

Şi în lumina lunii, vreau să-ţi cânt
Cum nimeni n-a făcut-o lângă tine,
Apoi… rostogoliţi pe vechiul prund
Mă cuibăresc în suflet, la tine
sau la mine…

23.08.2012

Sunt supărat pe lume... de Nicoară Nicolae-Horia

Sunt supărat pe lume și ce-i dacă?
Motivul niciodată nu-l voi spune,
Și supărarea asta o să-mi treacă,
Peste ea nici soarele n-apune!

Sunt supărat pe lume, nu pe viață,
Aici mă simt doar musafir și-atât,
Din supărare omul mai învață
Că și frumosul poate fi urât!
............................................
De după nouri soarele apare,
Lumina lui din mine o ascult-,
Eu supărat pe lume? vi se pare,
Când mă citiți, m-am împăcat demult...

ce rai ţi-s sânii - de Ovidiu oana-pârâu

borboane plouă
aspru crâmpoţiţi
inspiră muze
pieliţa de fruct
respiră rouă
când se simt priviţi
dezmierd de buze
hulpav mă înfrupt

ce rai ţi-s sânii
ei mă amăgesc
cerşind săruturi
şi priviri vorace
blândeţea mâinii
când îi asupresc
stârneşte simţuri
trupul să-ţi îmbrace

durerea mea - de Nuța Istrate Gangan

nu se măsoară în lacrimi
sau oftaturi
în rătăcirea paşilor
pe poteci pustii
nici măcar
în inima frântă iar și iar
durerea mea cea de toate zilele
se măsoară în volţi
și în grade
durerea mea
se măsoară
în unităţi neinventate
incomensurabile

(ca şi fericirea mea, de altfel)

Cronos - de Elena Valeria Ciura

Deschizător al epocii de aur omenirii
N-ai pregetat să –ţi devorezi chiar fiii
Când caşti odată secerişu-i gata
Şi poate plânge tata, fata
Destinul e pecetluit !

Aşa cum ne-ai obişnuit
Ca să câstig ce îmi doresc
Să pierd ceva îmi ceri în schimb,
Căci tu ai legea pe carâmb
Ş i-acolo -ieri,mâine şi azi ,locu-i neatins
Cât timp în universe se mai aude plâns!

O,timp nebun!cum îţi spunea poetul_
Titanii nu îi mai trimite ca solie,
Mai lasă bietul om
Să ştie ce e ora şi puii ei mai mici
Să nu-l mai urmăreşti cu-a ta misivă
Căci, de aceea legea se tot schimbă
Şi noi, treziti de foamea ta
Prea mult tot auzim : “rabdă “ şi - a răbda”!

De vrei mai multe de la noi
Vom deveni perechi de inutili eroi-
Ieşiţi din gropile săpate-n stei
Să fim cât mai aproape de-ai tăi zei
Doar umbre vei mai număra-
De-acolo unde esti acum
Tu, .timpule, tu şi clepsidra ta!

Fecioară în Râu... - de Nicoară Nicolae-Horia

„Sunt Om şi nimic din ce-i omenesc nu mi-e străin“
TERENŢIU

În Râul-râu se scaldă o fecioară,
Să nu ascult oftatul ei nu pot-
Iubeşte-mă încet să nu mă doară,
Iubeşte-mă, iubeşte-mă de tot...

Iubeşte-mă cu valurile tale,
Stinge-mi ruşinea trupului meu gol,
Şi amândoi, tot murmurând la vale,
Învăluriţi pe prund, curgeau domol...

Tu dormi ? de Catalin Codru

Stai liniştit în somnul tău,
Fără de vise... cu gust greu,

Să nu îmi spui ce vrei să fii...
Şi poartă-te ca cei nevii.

Tu nu contezi decât la vot,
Te vând, că-mi eşti numai un troc.
Ce îţi doreşti TU... nu contează,
Cum eşti... nu mă interesează!

Ţi-ai pierdut dreptul să ai glas,
Ca o părere mi-ai rămas,
Ai fost cândva plin de eroi,
Acum, bolnav... eşti în nevoi.

Iar cei cu suflete străine,
Îţi vând şi ţară de sub tine,
Îţi leagă mâinile la spate...
De-acum tu dormi, între păcate,

De-ar ştii strămoşii tăi cum eşti,
Şi-ar scoate fiii din poveşti,
S-ar răsuci ca mori de vânt,
Neîmpăcaţi în cel mormânt.

Ce vrajă te-a putut atinge?
Să nu trăieşti pentru a-nvinge...
Şi ai uitat cine ai fost,
Îţi curge timpul fără rost.

Ţi-ar prinde bine apa vie...
O ai din munţi până-n câmpie,
Să te înalţi să spui ce eşti,
Un mândru neam... şi că trăieşti...

Ridică-ţi fruntea din ţărâna,
Da semn de clopot... de furtună,
Pune-ţi pe braţ steag românesc,
Să îi gonim pe cei ce te lovesc!

Noi n-am ştiut să fim robiţi,
Ne-au tot călcat mii de bandiţi,
Dar i-am răpus mereu pe toţi,
Să-I pedepsim! Pe aceşti hoţi.

În vine-ţi curge sângele de dac...
În suflet tu ai floarea ta de leac,
Dă veste printre fraţii tăi cei buni...
Să terminăm ACUM cu-aceşti nebuni!

Minunata copilărie de Gabriel Maioru

Frumoşi sunt ochii copilăriei,
Ce lumea cenuşie, anostă şi diformă,
Cu strălucirea lor şi forţa bucuriei,

În sute de culori şi forme o transformă.

Iar glasul de copil e cristalin,
E clar şi vesel ca apa de izvor,
De dragoste şi bucurie este plin,
E sincer totdeauna, nu e înşelător.

Gândul mereu e simplu şi curat
Şi în acord perfect cu acţiunea,
E glăsuit direct şi nemascat
Şi cu dezinvoltură îmbrăţişează lumea.

La lumea minunată a copilăriei,
Nostalgici viaţa toată ne gândim,
Frumoasele povesti din ţara bucuriei,
Cu zâne şi eroi am vrea să retrăim.

Dar asta nu se poate oricât am fi dorit,
E legea firii noastre în timp să ne schimbăm,
Ne urâţim alert, suntem de neoprit
Şi ne minţim frumos că ne maturizăm.

Să fiu de Gabriel Maioru

Să fiu un fulg ce se topeşte,
Pe geamul casei tale,
Să simt ca timpul se opreşte,

Murind privindu-te agale.

Să fiu doar un gând grăbit,
Trăind două clipe în visare,
Să fiu apoi pe veci izgonit,
Murind acoperit de uitare.

Să fiu doar o lacrimă a ta,
Un rod de aleasa fericire,
Murind când foloseşti batista,
Sperând ca e o crima din iubire.

Să fiu doar un banal sărut
Dat pe obrazul nu ştiu cui,
Care în calea ta a apărut,
Murind fără folos pe faţa lui .

Să fiu toate acestea
Şi tot ar fi mai bine,
Decât fără vestea,
Ce vine de la tine.