Deschizător al epocii de aur omenirii
N-ai pregetat să –ţi devorezi chiar fiii
Când caşti odată secerişu-i gata
Şi poate plânge tata, fata
Destinul e pecetluit !
Aşa cum ne-ai obişnuit
Ca să câstig ce îmi doresc
Să pierd ceva îmi ceri în schimb,
Căci tu ai legea pe carâmb
Ş i-acolo -ieri,mâine şi azi ,locu-i neatins
Cât timp în universe se mai aude plâns!
O,timp nebun!cum îţi spunea poetul_
Titanii nu îi mai trimite ca solie,
Mai lasă bietul om
Să ştie ce e ora şi puii ei mai mici
Să nu-l mai urmăreşti cu-a ta misivă
Căci, de aceea legea se tot schimbă
Şi noi, treziti de foamea ta
Prea mult tot auzim : “rabdă “ şi - a răbda”!
De vrei mai multe de la noi
Vom deveni perechi de inutili eroi-
Ieşiţi din gropile săpate-n stei
Să fim cât mai aproape de-ai tăi zei
Doar umbre vei mai număra-
De-acolo unde esti acum
Tu, .timpule, tu şi clepsidra ta!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu