CÂND M-AI ATINS… de Patricia Serbanescu

Când m-ai atins, ziceam că-i luna
Sau… poate-un astru rătăcit,
Orice durere mi-ai luat cu mâna

Iar trupul… părea răzvrătit.

Speranţe-n vis, le înfloream
Străfunduri au crescut vlăstare,
Căci m-ai atins, când dormitam
Cătându-mi fiinţa iubitoare…

Suntem doar unul, nimic nu doare
Am prins rădăcini în pământ,
Uniţi, vom vedea aceeaşi culoare
Cu şoapte-mbrăcăm... ce-i cuvânt.

Mă ude ploaia, când eu visez
Ca să mă cureţe de rele,
Când la troiţă îngenunchez
Poate-oi vedea, cum răul piere…

Atinge-mă, să zic că …Eşti!
Respiră-mi sufletul ce plânge
Şi voi simţii… când mă iubeşti...
Tot freamătul din al tău sânge!

24.08.2012

De dragoste... de Nicoara Nicolae-Horia

De dragoste să nu vorbiți cu ură,
E gândul și cuvântul cel mai sfânt,

Vă fie-n toate singura măsură
Din viața voastră scrisă pe pământ.

Să nu vorbiți de dragoste urât,
Nimic nu-i fără ea, nici vin, nici pâine,
La urma urmei când plecăm în lut
E singura avere ce rămâne.

Unde e dragoste, nu e dispreț
Și noaptea în lumină se preface,
E darul, dintre toate, fără preț
Și dăruindu-l, darul dar se face...

23 August 2012, spre seară...

Este noapte… de Lacramioara Lacrima

Stelele lucesc,
Este noapte adanca,
La tine gandesc,
Tristetea mi-alunga,
As da multe zile
Ani din a mea viata,
Ca sa fiu cu tine,
Orice dimineata…
Cand soseste seara
La tine in brate
Sa ma simt o floare
Plina de verdeata…
Negura e lunga
Luna nu se lasa
Parc-ar vrea sa-mi spuna
Ca de-mine-i pasa
Straluceste-n geam
Si eu o privesc
Tu esti tot ce am
Ce mult te iubesc!
Panza noptii-i neagra
Vise-n ea imi strang
Pentru-o viata-ntreaga
Doresc sa te alint…
*
De ce vine noaptea?
Este o-ntrebare
De ce dragostea
Atat dor mai are?
De ce n-ai putea
Cu tot ce eu simt
Sa-mi fii alaturea
Acum, orice timp?
Noaptea e lasata
Sa ne odihnim
Pentru cei departe
Sa ofteze-n gand
Sunt o floricica
In a ta inima,
De-aia nu mi-e frica
Noapte cand tot vine,
Poate departarea
Este asa de vina
Caci, cu inserarea
Oice dor revine…
Chiar si-n ziua mare
Tu nu-mi iesi din suflet
Lacrima ma doare,
Dar urmeaza zambet…

Scăldaţi în Râu… (pastisa la poemul lui Nicoară Nicolae-Horia) de Patricia Serbanescu

,,Homo sum, nihil humanum a me alienum puto,, (Terenţiu)

M-ademeneşti să deschid stihul
S-ajung până-n Cartagina,
Şi limpezind apa cu duhul
Zăresc cum pâlpaie lumina…

Voi spune te iubesc, noapte şi zi
Căci gândurile mi le răvăşeşti,
Doar împletind cunună-n poezii
Cu gingăşia ta, m-adăposteşti.

De câte ori te voi iubi, nici nu socot
Când îndrăgesc, dansez pe lauri,
Nu voi avea dilema ,,că nu pot,,
Tot ce ma doare-i clipa de-adineauri…

Intrăm în valuri, marea ne-mpresoară
Pe goliciunea zamislită de un zeu,
Trosneşte focu-n apa ancestrală
Flacara vie, ce ne-a dat-o Prometeu.

Şi în lumina lunii, vreau să-ţi cânt
Cum nimeni n-a făcut-o lângă tine,
Apoi… rostogoliţi pe vechiul prund
Mă cuibăresc în suflet, la tine
sau la mine…

23.08.2012

Sunt supărat pe lume... de Nicoară Nicolae-Horia

Sunt supărat pe lume și ce-i dacă?
Motivul niciodată nu-l voi spune,
Și supărarea asta o să-mi treacă,
Peste ea nici soarele n-apune!

Sunt supărat pe lume, nu pe viață,
Aici mă simt doar musafir și-atât,
Din supărare omul mai învață
Că și frumosul poate fi urât!
............................................
De după nouri soarele apare,
Lumina lui din mine o ascult-,
Eu supărat pe lume? vi se pare,
Când mă citiți, m-am împăcat demult...

ce rai ţi-s sânii - de Ovidiu oana-pârâu

borboane plouă
aspru crâmpoţiţi
inspiră muze
pieliţa de fruct
respiră rouă
când se simt priviţi
dezmierd de buze
hulpav mă înfrupt

ce rai ţi-s sânii
ei mă amăgesc
cerşind săruturi
şi priviri vorace
blândeţea mâinii
când îi asupresc
stârneşte simţuri
trupul să-ţi îmbrace

durerea mea - de Nuța Istrate Gangan

nu se măsoară în lacrimi
sau oftaturi
în rătăcirea paşilor
pe poteci pustii
nici măcar
în inima frântă iar și iar
durerea mea cea de toate zilele
se măsoară în volţi
și în grade
durerea mea
se măsoară
în unităţi neinventate
incomensurabile

(ca şi fericirea mea, de altfel)

Cronos - de Elena Valeria Ciura

Deschizător al epocii de aur omenirii
N-ai pregetat să –ţi devorezi chiar fiii
Când caşti odată secerişu-i gata
Şi poate plânge tata, fata
Destinul e pecetluit !

Aşa cum ne-ai obişnuit
Ca să câstig ce îmi doresc
Să pierd ceva îmi ceri în schimb,
Căci tu ai legea pe carâmb
Ş i-acolo -ieri,mâine şi azi ,locu-i neatins
Cât timp în universe se mai aude plâns!

O,timp nebun!cum îţi spunea poetul_
Titanii nu îi mai trimite ca solie,
Mai lasă bietul om
Să ştie ce e ora şi puii ei mai mici
Să nu-l mai urmăreşti cu-a ta misivă
Căci, de aceea legea se tot schimbă
Şi noi, treziti de foamea ta
Prea mult tot auzim : “rabdă “ şi - a răbda”!

De vrei mai multe de la noi
Vom deveni perechi de inutili eroi-
Ieşiţi din gropile săpate-n stei
Să fim cât mai aproape de-ai tăi zei
Doar umbre vei mai număra-
De-acolo unde esti acum
Tu, .timpule, tu şi clepsidra ta!

Fecioară în Râu... - de Nicoară Nicolae-Horia

„Sunt Om şi nimic din ce-i omenesc nu mi-e străin“
TERENŢIU

În Râul-râu se scaldă o fecioară,
Să nu ascult oftatul ei nu pot-
Iubeşte-mă încet să nu mă doară,
Iubeşte-mă, iubeşte-mă de tot...

Iubeşte-mă cu valurile tale,
Stinge-mi ruşinea trupului meu gol,
Şi amândoi, tot murmurând la vale,
Învăluriţi pe prund, curgeau domol...

Tu dormi ? de Catalin Codru

Stai liniştit în somnul tău,
Fără de vise... cu gust greu,

Să nu îmi spui ce vrei să fii...
Şi poartă-te ca cei nevii.

Tu nu contezi decât la vot,
Te vând, că-mi eşti numai un troc.
Ce îţi doreşti TU... nu contează,
Cum eşti... nu mă interesează!

Ţi-ai pierdut dreptul să ai glas,
Ca o părere mi-ai rămas,
Ai fost cândva plin de eroi,
Acum, bolnav... eşti în nevoi.

Iar cei cu suflete străine,
Îţi vând şi ţară de sub tine,
Îţi leagă mâinile la spate...
De-acum tu dormi, între păcate,

De-ar ştii strămoşii tăi cum eşti,
Şi-ar scoate fiii din poveşti,
S-ar răsuci ca mori de vânt,
Neîmpăcaţi în cel mormânt.

Ce vrajă te-a putut atinge?
Să nu trăieşti pentru a-nvinge...
Şi ai uitat cine ai fost,
Îţi curge timpul fără rost.

Ţi-ar prinde bine apa vie...
O ai din munţi până-n câmpie,
Să te înalţi să spui ce eşti,
Un mândru neam... şi că trăieşti...

Ridică-ţi fruntea din ţărâna,
Da semn de clopot... de furtună,
Pune-ţi pe braţ steag românesc,
Să îi gonim pe cei ce te lovesc!

Noi n-am ştiut să fim robiţi,
Ne-au tot călcat mii de bandiţi,
Dar i-am răpus mereu pe toţi,
Să-I pedepsim! Pe aceşti hoţi.

În vine-ţi curge sângele de dac...
În suflet tu ai floarea ta de leac,
Dă veste printre fraţii tăi cei buni...
Să terminăm ACUM cu-aceşti nebuni!