Sub bulgăr de sân de Ovidiu Oana-Pârâu

Mă leg de universuri cu odgoane,

Stingând nebun balans de hule reci

Şi ţintuiesc iubirea în cotloane,

Să n-ai în urmă uşi să poţi să treci.

În zori şi-amurg, să vin cu tăvi preapline,

Să-ndestulez trăirea de hapsân,

Ofranda mea să poată să aline,

Nesaţ ce porţi sub bulgărul de sân.

Din vinul curs prin mine, tu vei soarbe

Să-nmoaie nodul funiilor oprelişti,

Vei răsări din tainiţele oarbe,

Rob liberat de sumbrele privelişti.

Ovidiu oana-pârâu la 19 iunie 2012

NU! de Stefan Oana Valentin

Nu am smuls eu 
sâmbur din miez,
culoarea nici măcar
n-a existat, rotundă
ci doar un dulce
portativ imens
panglică de început
imens fecundă.
N-am gustat 
dulceața făr'de limbă
mersul dinspre genunchi
nu l-am tocit și tac
mă-mpleticesc aiurea 
într-o secundă
pasul îl am de fier
sigur de rac.

Nu am ales 
stânca ce cade
nici nor de ploi prea gri
mă tem de pauza din ape
de peștii mult prea vii
de curgerea în șoapte
de prin grădini
de trandafiri pustii.

Nu am mai smuls
dinte demult stricat
nici sânge cald din venă
căzând umil am pronunțat
scrisoare fără temă
cuvânt fără păcat
iubire fără schemă
și crez fără să zbat.

19 06 2012
ȘTEFAN OANĂ

Pe surul fundalului de Iurie Osoianu

Splendoare şi graţie şi dor infinit

Şi demon. Şi albastru. Şi rece
Şi pura chemare din ochii închişi
Prin surul peretelui... trece.

Şi linul bărbiei, oval pe obraji
Şi buze lipite cu sete
Ce umbre din lista fiinţelor draji
Dansează pe surul perete..?

Şi ce amintiri din şirag de iubiri
Pe tample zvăcnind se prelinge
Ce linişte- albastră de dulci retrăiri
Pe surul peretelui planje..?

Cine-s?.... de Costel Suditu

Şi dacă am plecat
Şi totul după mine am lăsat?
Şi dacă ce am fost
Şi am făcut
Cu rost ori fără rost
Ca un ecou tăcut 
S-a terminat?
Şi dacă prin fereşti
Nu mai ascult Lunii poveşti
Ori plânsului din ceruri pe la geam
Nu-i mai dau suflet, gândului un ram?..

Şi dacă nu mai este ram
Şi ceruri care plâng
Nici Luna cu poveste,
De ce din strop să scurg
Vreau Mări?... din ce nu este?

Şi ce să spun de mă-ntrebaţi,
Cine-s?...

Un călător muşcând din Univers
Cu pumnii înspre lume ridicaţi
Când inima bolnavă toarce vers.

A murit un om... de Nicoara Nicolae-Horia

A murit 

un om,
un prieten drag!
Duşmanii
nu mor niciodată!
Ei stau
toată viaţa în prag.
Uşa mea
e mereu descuiată...
A murit un om,
genial şi sărac,
undeva,
la un stop
cardiac...

Filosofie simpla de Vali Zavoianu

Un muritor a vrut odata

S-ajunga mai presus de Timp
Si-n setea lui nemasurata
S-a catarat pana-n Olimp.

Cand a ajuns sfarsit la poarta
Locasului de zei umbrit
A inteles ca alta-i soarta
De simplu om...si a murit.

Nu te mai imbata cu vise
Esti doar un neam de muritori
In loc sa bati la porti inchise
Traieste, pana-ajungi sa mori.

20.06.2012, Zavoianu Vali

Nostalgie de Carmen Zaniciuc

Am lăsat urmele,

Penele pe unde am călcat, 
Unde am zâmbit, am tremurat,
Unde am plâns cu lacrimi albastre
În mâinile ce strângeau dorul
Și florile,
Am crescut inima cu gândul la iubire
De teamă că n-o poate cuprinde
Și am rămas nostalgici
Ca o frunză de toamnă,
Ca o adiere ce dispare
Și lasă câmpia pustie
C-un singur om în asfințit
Ce s-a despărțit 
De-o regăsire,
Ca să fie întreg.

expus de Renate Müller

prins sub un clopot de sticlă

în tăcerea fără lumină
cu ninsoarea din tine
de frig ne-mblânzit

nepăsătorii atraşi 
de suferinţele tale
se opresc 
şi-o curiozitate zăresc
prin sticla de gheaţă 

iar satisfacţia ce-o simt
îi încurajează să treacă 
cu vederea peste 
goliciunea sufletelor lor

Renate Müller 19.06.2012

TRISTEŢI de Boris Ioachim

Pe sub salcâmi, pe sub arţari,
Cu oameni mici, cu oameni mari
Mă întâlnesc – dar trec prin ei
Cu ochii mei, de teamă grei.

Printre aleile cu plopi
Secer dureri şi le fac snopi
Şi apoi le ard şi le fac scrum
Şi le presar pe-un searbăd drum.

Şi pe-acest drum, lipsit de rost,
Număr iubirile ce-au fost
Şi număr aspre despărţiri –
Şi număr lacrimi şi priviri.

Sub cerul căptuşit cu nori
Se trec zădufuri şi ninsori
Lăsând, ofrandă-n urma lor,
Nimicul – poleit cu dor.

În dimineţile ce vin
Ghicesc tăceri, ghicesc suspin
Şi sub iluzii ce se sting
Doar amintirile mă ning.

...Pe sub salcâmi, printre arţari,
Cu oameni mici – ce se cred mari
Mă întâlnesc... dar nu mai ştiu
De sunt plecat – de mai sunt viu...

Trimite-mi toamna de Nuța Istrate Gangan

Trimite-mi toamna ca pe o durere,

Pe care vreau s-o simt până la sânge,
Prin ochiu-mi trist străfulgerări de galben,
M-or subjuga şi-n taină mă vor plânge.

Trimite-mi toamna ca pe o pedeapsă,
Ca pe-o-nchinare la un zeu proscris,
Dureri de frunză arsă şi de brumă,
S-or răzvrăti în trupul meu ucis.

Trimite-mi toamna ca pe o iubire,
Năvalnică dar tristă şi pustie,
Un umăr cald pentru a mea tâmplă,
Un zâmbet în eterna-mi agonie.

Trimite-mi toamna dezgolirii noastre,
Ca pe o evadare dintr-un crud sistem,
Curând am să te uit şi-n plină toamna,
Durere-ți sunt când tu îmi ești blestem.

Trimite-mi toamna ca pe-o împăcare
Capitulând durerilor din noi
Suntem mult prea nevolnici în iubire
Însă suntem fantastici la război.

Suntem înfrânţi şi fiecare pierdem,
Ce-am investit o viaţă, într-o zi,
Trimite-mi toamna disperării noastre
Acum, când încă mă mai poţi găsi.