duminică, 17 iunie 2012

Pentru-n dor în rămurele de Renate Müller

Pentru-n dor în rămurele
arde inima-mi surcele
de-l aud cântând de zor
minunatul, mândrul dor

Ciripeşte şi mă-ncântă
printre ramuri se avântă
şi de-abea timpul mi-l lasă
să mă ţin de treabă-n casă

S-aşează-n gândurile mele
m-alintă doar cu cântecele
fiori în inimă îmi pune
apoi se-avântă iar în lume

Renate Müller

iubitei de Iurie Osoianu

chiar dacă printre mii şi mii te-am căutat

şi te-am găsit

iar tu iubire mi-ai jurat

şi te-am crezut, fiind lulea îndrăgostit

oricum, mă închid în sinea mea netălmăcit

mă închid aşa, în sinea mea şi tac

dar nu pentru că eu te cred

sau că-i adevărat

ci pentru că iubesc şi sunt bărbat

sunt robul sentimentului ciudat-

iubirii astea scoase la miezat

în lumea asta plină de veniţi şi de plecaţi

mai buni ca mine şi mai talentaţi

mai tineri, mai perfecţi, mai degajaţi

mai îndrazneţi şi mai sofisticaţi

într-un cuvânt mai - mai că l-am uitat...

-şi încă una, înca vreau ca tu să ştii

-cand vei pleca, promite-mi să mai vii

chiar dacă e minciună, tu să-mi scrii

în telefonul meu

plecând , că mai revii....

Mai spune-mi... de Mariana Mihai


Mai spune-mi ca-i frumoasa viata,
Ca are sens...are culoare,
Asa cum spune dimineata
Cum este ziua fara soare.

Mai spune-mi despre omenie
...Despre valorile curate
Si da-mi,te rog,un semn si mie
Sa stiu...sa vad,ca nu-s uitate.

Si spune-mi cum se-mparte dorul,
In inimile iubitoare...
Si unde-si tainuie izvorul,
Sa merg si eu pe-a sa carare.

Hai,spune-mi despre fericire,
Exista...sau e utopie?
Caci prea multi spun ca-i nalucire,
Ca-i mai mult moarta decat vie.

Mai spune-mi, macar imi sopteste,
Tot ce-ai putea frumos sa-mi spui,
Ca doar frumosul ne zideste
Si-aduce Slava Cerului!

(Mariana Mihai,19 mai 2012)

Acesta e aerul... de Nicoara Nicolae-Horia

Nu-i întâmplare să te naşti în Ardeal,
Cu mâinile arse, bătucite de muncă
Tata îşi ară amurgul pe Deal,
Plugul lui taie brazdă adâncă...

Plânşi ochii mamii stau să-l petreacă,
Copchilul prin ierburi aleargă flămând,
Nu se mai satură, Doamne, de joacă!
Un fluier se-aude în ceruri plângând...
.................................................................
Ochii tăi, scumpii, de ce se tot miră,
Aici totul miroase a Dumnezeu,
Acesta e aerul pe care-l respiră
Clipă de clipă, numele meu...
 
Nicoară Nicolae-Horia

N-ai cum să ascunzi iubirea de Carmen Zaniciuc

Poți să îngropi morții adânc
În speranța că nu-i vei putea auzi,
Dar când furtuna se va opri
Și inima ta va asculta adierea uitării,
Îți vor striga cu glasul pământului:
Nu-i timp
Nici de putere,
Nici de nume.
Vor răsări toate din tine,
Vor crește grădini;
Nu vei putea să le mai ascunzi.
Doar tu
Te vei topi.

ÎNTREBARE SIMPLĂ de Irina Nedelciu

O întrebare simplă îmi umblă în tăcere
Prin gândurile-n umbră ce-mi stau doar în durere.
Îmi răscoleşte viaţa şi-mi ia... şi din putere,
Lăsându-mi dimineaţa într-un oftat cu fiere.

Ciorchine mii de lacrimi îmi obosesc privirea
Şi sufletul îmi plânge amarnic despărţirea.
Cum să raspund iubirii, când negrul e ca fumul ?
Cum să fim noi un suflet, cand eu... sunt numai unul ?

O întrebare simplă, ce nu-i găsesc răspuns
În gândurile-mi plânse căzute în apus
Şi merg... ca o nălucă, pustie şi năucă
Pe drumul fără iarbă, prin seceta din luncă.

Irina Nedelciu la 16 iunie 2012

Dragoste - floare târzie de Renate Müller

pe-o creangă încă vie 
ţi-ai desfăcut
petalele albe la soare 

de unde-ai venit

doar un drum
lung şi pustiu trece 
pe lângă locul în care 
sunt înrădăcinat…

eu pom uscat

Renate Müller 16.06.2012

OPTIMISM DE PESIMIST de Boris Ioachim

Să fii printre oameni, să râzi, să vorbeşti
Şi glume şi basme senin să rosteşti
Şi, totuşi, în tine, trăgând tot mai greu,
Să fiarbă tristeţea şi sila mereu.

Prin lume să umbli, cu zâmbet curat,
De tot ce-i prin preajmă să fii fermecat
Şi sfaturi de aur la semeni să arunci –
Când nu ştii de unde – şi unde te duci.

Să fii optimist, să fii foarte-atent,
Nicicum, niciodată, să nu pari absent -
Când singurătatea te sapă avan
Şi somnul ţi-e, zilnic, feroce duşman,

Şi sigur pe tine, să-arăţi orişicând,
Jignirea şi ura s-o-ntâmpini zâmbind -
Când vremea te-mpinge, parşiv, spre neant
Şi toţi cei de-aproape te-njură savant.

Răbdarea să-ţi fie la cheie breloc,
Să crezi în visare, să crezi în noroc -
Când tu ştii, prea bine, că totu-i meschin
Şi scârbe, în valuri, din zare tot vin…

În lumea aceasta, prea plină de proşti,
De vrei să fii sincer – doar ura cunoşti
Şi singur, în tine, te-nchizi tot mai des -
La mijloc, e-n toate, vulgar interes.

Iubirea-i o vorbă, rostită cu sârg –
Dar goală de sensuri, când ura dă-n pârg…
Hai, suflete, ajungă-ţi atâta bocit –
Amestecă-te-n humă - şi pari fericit!

cel arzător de Ovidiu Oana-pârâu

cu cele şase aripi ale sale
acoperindu-şi faţa şi zburând
pe-a cerului senin înaltă cale
un serafim mi se arată-n gând

purta în mână bobul de cărbune
şi jar de gura mea a apropiat
iar eu uimit de-o astfel de minune
mă simt făr`de păcate şi curat

sunt mai aproape de dumnezeire
cu crezul înfocat, clocotitor
scăpat mă simt acum de la pieire
şi viaţa o privesc încrezător

a desfiinţat prin asta serafimul
obstacolul tenebrelor din mine
şi simt cum mă cuprinde-acum sublimul
luminii izvorâte de la Tine.

Ovidiu Oana-pârâu la 16 iunie 2012

MAI AM ATATA TIMP de Mihail Rujoiu

Mai am atata timp,cat pot a te privi
Si in minte sa-mi amintesc de tine,
Tu floarea vietii mele,mereu vei inflori,
Sub blanda mea privire si in stelele divine.

Mai am atata timp,cat pot sa prind in palme
La nesfarsire,umbrele trecutului din noi 
Si sa aprind in inimile noastre goale,
Surasul cerului albastru,gonit de norii goi .

Mai am atata timp,cat pot citi ceva 
In ochii tai vii,ca intr-o carte ,
Un orologiu bate,in clipele ce trec,
Eu ma gandesc neincetat la moarte

Mai am atata timp,cat pot a te visa 
Cum prin lumini ma cauti iar,
Eu fug in noaptea grea care se zbate,
Tu plangi si alergi ca un copil hoinar.

Din cartea ;Din fum de tigara....
08-11-1995