Timp si nisip de Elena Mandru

Parca-s nisipul din clepsidra

Cu timpul gatuit in a ei bucla,
Ma scurg si ma intriga,
Nu-i scapare,parca-s in racla.

Sunt ca-ntr-un glob de sticla
Ma izbesc de peretii duri,
As vrea sa-l sparg ,dar nu se strica
Si ma sufoc ,nu-i aer ,numai ziduri.

As vrea sa pot uri clepsidra cu nisipul,
Praful de ea sa se aleaga,
Vreau sa ma invrajbesc cu timpul,
Sa mai traiesc ,dar el ma alearga.

de Elena Mandru

Mai ţii minte? de Boris Ioachim

Mai ţii minte, tu, iubire,

Cum mâna ţi-o încleştam
Sugrumat de fericire
Lângă mine să te am?

Cum opream, pe dată, clipa
Când de mine te lipeam?
Parc-un înger cu aripa
Ne atingea când ne iubeam.

Stelele din Carul Mare
Ne zâmbeau şiret, cumva…
Dar cuprins de desfătare –
Tu-mi erai singura stea.

Unde-s, oare, acele vremuri
Unde eşti, iubita mea?
Poate fericită tremuri
În braţele altcuiva.

Eu ?! Zâmbesc în amintire…
O, cum anii s-au tot dus!
Dar te mai gândesc, iubire –
Chiar de lângă tine nu-s…

Iarnă-n visde Catalin Ciorba

În casa ta... e atâta linişte şi dor,

De ierni prea lungi ascunse-n calendar,
Miresme dulci cu gust pătrunzător,
De cozonaci ascunşi într-un sertar.

Acolo timpul se ascunde după horn,
Legende povestite încetişor, şoptit,
Afară vântul a scăpat dintr-un infern,
Se joacă în copacul mic înghesuit.

Îmi par mai groase nopţile turtite,
În care stelele din jar trosnesc,
Doar mere coapte şi gutui îngălbenite,
Se împrăştie în umbre nefiresc.

Şi dorul de iubit tot de la tine vine,
Din jocuri nesfârşite şi poveşti,
Îmi e atât de dor şi acum de tine,
De acolo sus bunico îmi vorbeşti.

Cătălin Ciorba

Un melc pe drum de Carmen Zaniciuc

Merg la spital
În ultima zi de stagiu
Plouă mărunt
Și melcul se avântă pe stradă
Hei
Te vor călca
Cu tot cu a ta cochilie
Așa întins pe asfalt
Cât curaj
Ori inconștiență
Dar cel mai mare curaj
E inconștiența
Să te avânți ca o corabie în larg
Fără să ai o hartă

Nu mi-am numărat examenele
M-ar fi înspăimântat
Să știu dinainte
Nici sentimentele
Nu le-am lăsat întregi
Le-am separat
Să poată inima
Să le ducă

Acum melcul 
Se întoarce
Hei 
Ce noroc ai avut
Nu te-a oprit nimeni
Din drumul tău
Fără gând

De mâine... de Catalin Ciorba

Mâine-i azi ce mă cuprinde,

Ca un semn de întrebare,
Zorii săi cu-arginţi m-ar vinde,
Fără nici o remuşcare.

De mi-aş face-o luna plină,
Hei... ce aş mai ascunde noaptea,
Între sânii tăi iubito,
Aş îmbrăţişa şi moartea.

Şi-ar fi azi un mâine... sigur,
Priponit trainic de ieri,
S-ar desface-n mii de fire,
Şi ar plutii de nicăieri.

Cătălin Ciorbă

TU! de Cristina Maroiu

Tu, suflet-pereche, 

ma privesti si toata fiinta ta
se regaseste geamana in mine!
Tu, poemul meu, 
cu fiecare cuvant 
reverberezi tot mai adanc,
catre izvorul mirajelor
din prima zi a vietii mele!

Tu care esti eu, 
iar eu care sunt tu,
contopirea pura, pana dincolo 
de capatul lumilor
si de sfarsitul timpurilor!
Tu, cel ce-mi faci trupul
sa se incline duios ca o harfa,
ori salbatic precum dansul frenetic
pe o muzica vrajita 
din corzile de astri!

Tu! Tu mi-ai implinit menirea
mai presus decat rotundul curat
al aripilor de inger!
Tu, dorinta mea implinita,
povestirea frumoasa
cu final asteptat!
Tu! Tu! Tu!

Cristina Maroiu
14.06.2012

DOAR VREAU SA SPUN de Mihail Rujoiu

Ma scol cu ochii in ceata,

Zapada imi plange la picioare,
Umbre in mine sapa,
Un pic din viata mea mai moare .

Privesc oglinda cum se misca,
O floare din ghiveci candoare,
Umbre danseaza pe pereti,
Un pic din viata mea mai moare.

Ascult cum focul viu despica,
Un lemn plin de sudoare,
Umbre apasa peste mine,
Un pic din viata mea mai moare.

Fereastra o privesc adanc,
Deschid trecutul ce ma doare,
Umbrele se string mereu,
Un pic din viata mea mai moare.

Afara este frig si alb,
Privesc prin umbrele apasatoare,
Umbrele se strang mereu,mereu,
Un pic din viata mea mai moare.

Si in strafundul lor subtil
Un negru stors de vlaga zace,
Umbrele ma strang de gat,
Si inima in piept imi tace .

Din cartea ;Din fum de tigara;

10-IV-1995

IUBITO, PAS DE DOMNISOARA de Emil Marian

Umbland prin ploaie intr-o doara

Pe sub umbrela te-am zarit

Si-ti admiram mersul grabit,

Iubito, pas de domnisoara.

Si-a fost pentru intaia oara,

Cand mi-am dorit ca sa te vad.

In inima era prapad.

Iubito, pas de domnisoara.

Si cu-al meu suflet foc si para,

Eu dupa tine parca zbor,

Simt ca ma man-asa un dor.

Iubito, pas de domnisoara.

Si te-as iubi pana la vara,

Te-as saruta prelung, cu foc,

Si te-as cuprinde de mijloc,

Iubito, pas de domnisoara.

Tot alergand s-a facut seara,

Si iata acasa ai ajuns,

Simt ca ma-neaca asa un plans.

Iubito, pas de domnisoara.

Ma-nvaluie tristetea chioara,

As vrea in brate sa te prind,

Zadarnic mainile intind,

Iubito, pas de domnisoara.

Privesc nauc la casa-ti, dara,

Ma rasucesc incet pe loc,

Si inteleg, a fost un joc,

Iubito, pas de domnisoara.

Pictura iubirii de Elena Mandru

Sunt struna de vioara poposita pe-al tau umar,

Iubeste-ma ciupindu-ma cu tandre saruturi,
Ma poarta prin cascada de note intr-un licar
Si murmura pe buzele tremurandele canturi.

O bucata de tarm numit iubire,
Picteaza-l cu sufletu-n zeci de culori,
De ma primesti ,piteste-ma in tine,
Sa-ti fiu sevalet din noapte pana-n zori.

Conturul urmelor lasate de mangaieri
Il protejez sa nu ma arda dorul de tine,
Si-i dau o sarutare pentru ziua de azi si de ieri
Coplesindu-ma dorintele iubirii de maiine.

 Elena Mandru 28 mart.2012

Ai ochii... de Catalin Ciorba

În zbor de verde mi-am scăldat aripa,

Ai ochii mari, ai plete lungi,
Mi te-ai născut din vis, pierdut-am clipa,
Ai pasul mare şi m-ajungi.

În cerul sticlă tulburat de vremuri,
Ai ochii mari, ai gene lungi,
Îmi zbat în fierbere iubirile de ţărmuri,
Să-mi vii tăcerea s-o alungi.

Credeam că te-am pierdut, într-un alt vis,
Ai ochi frumoşi, picioare lungi,
Un înger coborât din cer o albă floare de cais
Mă lupt cu tine să mă-nvingi.

Cătălin Ciorbă