MACRU DE CRUD (ÎN PAT) de Stefan Oana Valentin

Lumina a venit

odată cu văzduhul,
ca un scâncet uimit
de adormire la sân
a unui surâs ingenuu.
somnul a început
cu îngerii din vise 
și dulcea albă clipire
de pleoape închise.
dormirea din viață 
ne-a înălțat mut
oasele crude în sus
povestind a parfum
de înflorire, color.
mirarea pielii avide 
ne-a suit nestăvilit
sufletul sfârșit brusc
în cascade lungi 
de dor împlinit.
mugurii noștri 
de nemurire 
adânc încrustați
în sânge au cântat
psalm de descânt.
ultima clipă
ne găsește obosiți
de atâta trăire
și ne întindem 
încă un pic
în pat,
să visăm nașterea.
și curios….
toate se petrec 
acolo!

06 06 2012
ȘTEFAN OANĂ

CÂTEODATĂ de Stefan Oana Valentin

prin oameni

trece vântul 
fără să șuiere
apa nu-i sperie
potolește doar 
setea de noroi
timpul zdrăngăne
amarnic și zimțat
sub armuri 
pline de gol 
munți au la gât
salbă de zbor
spre adâncuri
întunecate.

Omule
fii mai bun
căci eu 
nu mai plâng 
azi 
decât 
de prea mult 
mucegai dulce
de dinti strânși.
incantație
despre sufletul 
tău.

06 06 2012
ȘTEFAN OANĂ

Tu vino de Catalin Ciorba

Cum să nu-mi vii, Când norii mei de teamă,
S-au îmbrăcat în strai de vreme caldă,
Şi se rotesc deasupra mea, ne cheamă...
Cu sori ce curg pe mori de apa-n scaldă

Tu să-mi lipseşti în vara ameţită?
Care-a turnat cireşe galbene-n livezi,
S-a aşezat în ploi prea des venite,
Cu somn tihnit aşteaptă-mă-n amiezi?

De n-ai să vi... Să-ţi fie dor de păsări,
Să te aştepţi să curgă stelele din bolta,
Din vânturi aiurite... de la poluri,
Să se pornească-a zorilor revoltă.

Dar de-ai să vi, aşa noroc să-mi fie
Cu-mbrăţişarea ta lichidă ca răsplată
Şi să-mi rămâi aşa o veşnicie,
În suflet să te ştiu imaculată,

Cătălin Ciorba

Setea creatorului... de Nicoara Nicolae-Horia

Când scriu 

îmi stâmpăr setea din lut,
mistuitoare
și gândul mi se umple de duhul
din izvoare,
e setea ce-l cuprinde în toate
creatorul,
tu
vino mai aproape 
să te-adumbrească norul,
să nu simți niciodată ce-i arșița
de-afară.
Când scriu se face ziuă
și dacă-n jur
e seară.
Prin aerul 
acesta,
oricât ar fi de larmă
și vântul, 
obositul de el,
ar vrea s-adoarmă!
Să nu mă-ntrebi vreodată 
atunci
de unde vine
această sete sfântă
ca sângele 
prin vine.
Când scriu
parcă și timpul 
își potolește fuga,
așează-te cuminte în jilț
și-ascultă-mi ruga...

5/6 iunie 2012

TORENTUL PLOII de Irina Nedelciu

Sunt obosită şi nimic nu-mi cântă

Până şi vara se ascunde, încă,

Stau în tandem cu ploaia furtunoasă

Ce mă alintă-n zâmbet furioasă.

Pe boltă... fulgere zvârlugi

Pleznesc cu biciul luminat, în cruci,

Cer cenuşiu de nori nedumeriţi

Ce stau prostiţi,ieşiţi parcă din minţi.

Şi ea,pădurea, freamătă-n neştire

De supărarea stropului ce vine,

Nimic, dar chiar nimic n-o linişteşte,

Îşi plânge soarta, ce-n torente o loveşte.

Direcţionat, privesc spre munte cu-n oftat,

El stă ascuns în nori, e întristat,

Cu fulgerul ce îl curtează-nflăcărat

Prin stropii reci şi vântul cel turbat.

În ochi mi se revarsă doar tristeţe

Când pasu-n iarbă delicat musteşte,

Văd firul verde, cum se-neacă, cum se frânge!

Şi inima-mi pe loc, amarnic plânge.

În simfonia ploii totul se răstoarnă,

Nu-i loc de soare sau de cald afară,

Nu-i loc de zumzet sau de clinchet de copil,

Ci doar de ploaie şi de vânt.Amarnic chin !

Irina Nedelciu la 6 iunie 2012

Invitatie de Mariana Mihai

Cu bucurie te invit la Empatie...

Te-astept sa vii cu inima deschisa,
Caci simt c-avem cu toti, o sacra datorie,
Sa aratam,ca dragostea nu este interzisa.

Te invit la portia de Bunatate
In lumea asta,ce-a uitat sa fie buna
Si-arunca-n noi cu vorbe si cu fapte
De parca,niimeni nu-i mai poate pune frana.

Te invit,de vrei...la Dragoste,
S-o inaltam pe tronu-i cuvenit,
Chiar dac-ai sa ma crezi o pacoste,
Insist sa vii in locul stabilit!

Mariana Mihai,6 iunie 2012

Deocamdată de Renate Müller

Răsfoiesc zilele înhăţată de timp

peste graniţi trec în gând
ridic în urmă ziduri de piatră

încă îmi cioplesc nepăsătorii
riduri în suflet

dar seara deschid fereastra
zeului flămând de iubire
să-mi ocupe încăperile

Renate Müller HD 21.05.2012

Fâşia orizontului de Renate Müller

Privesc cu-ndoială

zarea mărginită
lovită de nicovala
cerului oţelit

Urmăresc cu durere
sufletul ei strivit 
de copitele norilor
trecători

Fâşii rupte din cer
şi pământ bătut
lăsate pradă
vulturilor hulpavi

Renate Müller

SĂ! de Stefan Oana Valentin

Din oțel de-aș fi 

mi-ar place 
să mă sparg 
în mii de așchii 

să nu mai reflect 
nici macar o lumină 
nici macar o umbră 
de sânge 

să mă răspăndesc uimit 
în fierbinte
coadă de cometă ...

28 10 2011
ȘTEFAN OANĂ

STEAUA MEA de Stefan Oana Valentin

Bezmtic umblu printre astre 

Să mă ciocnesc de steaua mea 
Lumina ta e mult prea noapte 
Să pot să mai zăresc ceva 

Și rătăcirea îmi e greaua cruce 
Pe care-o trag spre infinit 
Balast de doruri și de dulce 
Spre care păcătos eu am râvnit 

Vidul îmi soarbe și ultima zvâcnire 
Lumina și-a pierdut viteza undeva
Adu-mi tu noapte nemurire 
Bezmetic să te caut eu aș vrea 

În prea săracă licărire 
Din stinsa, steaua mea... 

25 10 2011
ȘTEFAN OANĂ