Iubito - nesfârşit blestem de Boris Ioachim

Iubito, nesfârşit blestem,

Îmi eşti coşmar şi zare-albastră…
Când vreau să te alung – te chem,
Împins de-o zodie nefastă.

Ba mă răneşti până la sânge –
Ba zbori cu mine-n absolut…
Când sufletu-mi rănile-şi linge –
O luăm din nou, de la-nceput.

Poţi fi liman şi zână bună –
Poţi fi scorpia din poveşti…
Ba eşti, de dragoste, nebună -
Ba nici nu ştii de mă iubeşti.

Eu te alint, cu dulci cuvinte,
Şi te iubesc, adânc, duios…
Apoi, ca un ieşit din minte,
Te blestem – când sunt furios.

E-o comedie nesărată
Acest tumult, trăit în doi,
Sau dragoste nemăsurată
Ce ne zdrobeşte pe-amândoi?

Cum mă priveşti – fără sfială,
În timp ce trupul ţi-l frământ!
Iubita mea, dulce petală,
Îmi eşti şi cer – şi-mi eşti mormânt.

Când pătimaş îţi sorb nectarul,
Din finul buzelor-ţi contur,
Uitând mânia şi calvarul –
Iubire veşnică îţi jur.

Apoi, reîncepe nebunia –
Eşti năzuroasă – sunt hain…
Amarnic ne vărsăm furia –
Asta-i iubire, sau e chin?

Înveninaţi de neagră ură,
Un nod ni se aşează-n gât…
Cuvinte reci ne ies pe gură –
Îmi eşti urâtă – îţi sunt urât.

Dar, nu ştiu cum – mereu se-ntâmplă,
Fără să vrem, fără să ştim,
Ne trezim tâmplă lângă tâmplă
Deodată… iarăşi ne iubim.

Mă arde această nebunie,
Să nu te pierd, mereu mă tem…
Îmi eşti când iad, când bucurie –
Iubito – nesfârşit blestem…

Scăldătoare... de Nicoara Nicolae-Horia

Dacă ochii mei suspină,
Nu suspină în zadar,
Cel ce m-a făcut din tină
Știu că mi te-a dat în dar

Ca pe-o sfântă scăldătoare,
Precum cea din Siloam,
Sub cămașa mea de sare
Lângă suflet să te am

Legământ de veșnicie,
Lacrimă prelinsă-n dor,
Arde mâna când te scrie
Ca un sfeșnic în pridvor.

Tu, ce vindeci orice boală
Și tristețile din lut,
Nu-i în mine îndoială
Când m-aplec să te sărut,

Nu-i în mine nici trufie,
Robul tău de-a pururi sunt,
Fii slăvită, Poezie,
Scăldătoare din cuvânt...

de Nicoara Nicolae Horia 21 Mai 2012

Povestea scribului începător de Iurie Osoianu

Mă întreb în sinea mea de ce poeții tac 

De ce a fost 
Să vin 
Să scriu 
Chiar nevoind în sinea mea s-o fac 
Dar undeva acolo sus s-a hotărât 
Să fiu poet 
Și nu doar surd, și nu doar bâlbâit 
Nu doar aschet 
Și restul zilelor lăsate pentru-acest pământ 
Să fie chin 
Să fie vers 
Să fie cânt 
Să fie numai adevărul pur 
Șoptit în albăstrimea cerului de guri 

Mă întreb în sinea mea de ce poeții tac 
Când țara este scoasă la mezat 
De ce citesc în ochii lor- 
Inloc de adevăr 
Ceva ce strigă numai pentru cer 
Când eu aș vrea că ei să strige pentru noi 
În ochii lor citesc 
Că sunt flămânzi 
Că sunt desculți 
Și goi 
Pentru tăcerea lor ei stiu că vor primi 
Arginți strălucitori 
Arginți furați 
Arginți din pătimiri 

Mă întreb în sinea mea de ce poeții tac 
Și nicidecu nu-i pot 
Veni răspunsului de hac 
Răspunsului scuipat 
De guri de scriitori 
În ochii triști 
A celor din popor- 
-Sperăm oricum, că va veni o zi 
Când treizeci trei de-arginți tăcuți 
Spălați 
Îi v-om primi 
Fiind poet și nu judecător 
Închei aici povestea mea- 
Povestea lor 

22 mai 2012
Moscova

catren cu trio de Iurie Osoianu

iubito, azi e balul nostru de adio

se sparg pahare grele de cristal
e vals în doi, deși persistă trio
și sună melodia a metal

iubito, azi e balul nostru de adio
viorile se sparg în plâns oval
e vals în doi, deși persistă trio
în potpuriul ritmului stelar

iubito, azi e balul nostru de adio
și ultimul acord e infernal
în valsul nostru persistând în trio
în infinitul purului tantal ...

Poetului din mine de Iurie Osoianu

Sunt speriat de ține 

De versul tău domol 
Ce vine din adăncuri de depărtări albastre 
Ce rupe verde firav 
De cenușiul sol 
Refredonănd cântarea 
Vazoanelor cu glastre 

Sunt speriat de tine 
De geniul fatal 
Ce îmbină veșnicia cu versul inocenței 
Ași vrea să fug de ține 
În albul glacial 
Ași vrea să uit de ține 
Pe undele frecvenței 

Sunt speriat de ține 
Și nu mai am păreri 
Și nu mai am puterea 
Să spun ce voi a spune 
Și nu găsesc cuvinte venind de nicaeri 
Să-ti cânt poemă mea 
Copilule- minune...

VALSUL UNEI ILUZII de Ines Popa

Din lacrimile ploii eu ți-am făcut mărgele 

Și buzele cireșe cu drag le-am sărutat , 
În păr ți-am prins steluțe de-albastre viorele 
Îți amintești iubire sau poate ai uitat? 

Te-am mângâiat cu roua magnoliilor în floare 
Și-n nopți nevămuite ți-am scris în taină versuri , 
Cu aripi mari de înger ți-am șters din apăsare 
Îți amintești iubire sau le-ai pierdut în neguri? 

Din visele speranței ți-am pus o coroniță 
Și-n simfonii marine ți-am legănat suspinul, 
Din intristatu-ți cântec am înălțat troiță 
Îți amintești iubire sau ai uitat refrenul? 

Din resturi de tăcere eu ți-am pictat un soare 
Și pașii umbrei tale în suflet i-am gravat, 
Din curcubeu de vise ți-am zămislit o floare 
Îți amintești iubire sau nici n-ai observat? 

Mai pune-ți o dorință pentru iubirea noastră, 
Sau cheamă-mă-n mireasma și-n șoapta unei frezii , 
Privighetori în triluri ne vor cânta-n orchestră 
Și vom dansa iar valsul nostalgicei iluzii .

Ines Popa 

Curiozitate de Boris Ioachim

Ghiocelu-n zile faste,

De-nceput de primăvară,
Când va fi ca să răsară,
Pe mormânt o să-mi adaste?

Luminând, sfios, smaraldul
Crudei ierbi, vreo păpădie,
Oare minte-o să mă ţie –
Când, Dincolo, trece-oi gardul?

Pe când va primi sărutul
Dimineţii-înrourate
Liliacul, se va zbate,
Să-mi umbrească, tandru, lutul?

Când voi părăsi tărâmul
Ăstei lumi, într-o-nserare –
Parfumat şi plin de floare,
Mă va prohodi, salcâmul?

Pe când va ca să-nflorească,
Oare minte-o să mă ţie,
Floarea cea de iasomie –
Ce din pieptu-mi o să crească?

Pe când toamna de rugină,
Pe frunzar şi-o pune stema,
Amăruie, crizantema,
Oare, minte-o să mă ţină?

Sau cucuta şi cu scaiul
Şi, ghimpoasă, pălămida –
Când voi părăsi obida,
Îmi vor ţine minte traiul?

Ştiu: zăpezile şi luna,
În neant sau absolut,
Îmi vor fi lumini şi scut –
Şi veghea-m-or totdeauna…

PROMOȚIE de Stefan Oana Valentin

Împart la liber

lacrimi zglobii
nemaiplânșilor
cu zâmbet uscat
nemișcat
ce zici că sunt vii

Gratis ofer
cuvinte simple
cu multe vocale
ricoșate color
din cer
cu șoapte de leagăn

Mă dau
palmă blândă
spre mângâiere
celor ce încă nu știu
că inima are și mâini
nu numai genunchi.

21 05 2012
Ștefan Oană

Strain de Vali Zavoianu

Pe strazi pierdute azi am ratacit

Ingandurat, m-am cautat pe mine
Strain mi-e Doamne tot ce am gasit
Pana si gandurile-mi sunt straine.

Am alergat sa iau cu imprumut
Cate un zambet de la trecatori
Pana si zambetul mi l-am pierdut
Uitand de mine de atatea ori.

Si cerul care ploua azi strain
Ma doare iar, mai mult ca niciodata
Si nu mai stiu cararea spre destin
Nici nu mai cred c-o pot gasi vreodata.

Mi-am pus ades fiinta ramasag
Intruchipat in roluri prea straine
Si am uitat sa construiesc un prag
Intre ce lumea vrea sa fiu si mine.

Acum pe strazi pierdute ratacit
Incerc sa recompun cu disperare
Din ploi straine si din infinit
Pana la mine insumi o carare.

21.05.2012, Zavoianu Vali

Intrebare

Salutare,

Pot sti de ce mi-a fost taiat accesul pe blog fara sa fiu informat in prealabil ?
Vad ca nici pe site nu ma mai pot autentifica.

Verific din nou remedierea situatiei la sfarsitul saptamanii si fctie de acasta voi decide suspendarea sau nu a contului.

Dragilor, pe munca mea pretind un respect minim si nu sa fiu dat afara fara macar sa fiu informat.