"Dumneavoastra chiar ati mai putea ierta daca vi s-a gresit in mod repetat de catre aceeasi persoana?"
..............................
Atat de mult am scris despre iertare ca, probabil, trebuia sa ma fac popa...
Dar fata care m-a intrebat are in jur de 18 ani.
(nu stiu de ce m-a intrebat acest lucru .Dar am sa-i raspund gandindu-ma la o alta fata de 18 ani, pe care am cunoscut-o acum o vreme.
Stii...depinde de cine si cum ti-a gresit.
Avem tendinta sa-i iertam repetat pe cei care ne gresesc repetat atunci cand ii iubim.
Si parintii si fratii ne gresesc si le gresim, dar aceste relatii vin cu iubirea "built in" si cat de tare ne-am stradui sa nu-i iertam totusi in inima noastra i-am iertat demult. Desi, poate nu ne mai vorbim unii cu altii.
Tin minte o faza despre o anumita fiica.
S-a maritat impotriva vointei tatalul, cu baiatul pe care l-a iubit.Tatal ei nu a vorbit cu ea 15 ani. Copiii ei erau deja mari, isi stiau bunicul doar pentru ca vecinii se straduiau sa tina "focul barfei viu" si, intr-o zi cand omul a realizat ca 15 ani inseamna de fapt o viata de om, a venit la fiica si si-a cerut iertare. Au inceput sa vorbeasca calmi si linistiti de parca ieri s-au revazut ultima oara.
Securea razboiului fusese ingropata de mult, iertarile fusesera daruite si primite tacit, orgoliile doar, au fost greu de depasit.
Si totusi NIMIC, NICIODATA, NU A MAI FOST LA FEL.
De ce?
Pentru ca poti lipi la loc un vas de cristal dupa ce l-ai spart, va arata exact la fel, dar niciodata valoarea acestui vas nu va mai fi aceeasi.
Eram copil. Am invatat devreme-n viata despre iertare.
Dar stiu ca nu despre acest fel de iertare m-ai intrebat.
Pe un iubit il iertam in functie de cat de mult il iubim si in functie de durerea provocata. Pare stupid ce spun dar cu cat durerea provocata va fi mai acuta cu atat devenim mai dependente de iubirea lui si cu atat il iertam mai mult si mai repede. Nu ma mir niciodata cand aud ca el a inselat-o pe ea si ea inca il iubeste, l-a iertat si este din nou cu el. Iubirea, ca si durerea creaza dependenta. Il iubesti, te inseala, suferi si apoi vine si te vindeca cu cateva cuvinte frumoase si cateva saruturi, tie iti mai trece din durere, speranta ca veti fi din nou impreuna renaste...
Si uite asa se creaza dependenta. Iti strecoara subtil "medicamente "impotriva durerii pe care el insusi ti-a provocat-o.
Intotdeauna, in mintea ta(si asta este stupid cu S) crezi ca tu i-ai dat motiv sa te insele.Tu ai fost vinovata pentru ca el cauta potcoave de cai morti.
La 40 de ani poate i-ai dat motive, poate l-ai neglijat, poate ai lasat loc pentru altcineva sa se infiltreze in mintea lui. Poate ti-ai vazut doar de nevoile tale si le-ai ignorat pe ale lui.
La 18 iubirea este experiment, romantism mult mai mult decat sex, traire sublima, descoperire...
La 40 iubirea se mai si negociaza. La 40 ierti mai usor. Mai ales daca stii ca ai gresit intr-un fel sau altul crezand ca ce-i al tau, al tau ramane.
La 18 nu exista negociere. Si nici iertare prea multa.
Adevarul e ca, de foarte multe ori nu este nimeni vinovat. Iubirea se mai si sfarseste. Iubirea asa cum o stiai poate nu a mai putut supravietui pentru ca sunt atat de multe lucruri care pot ucide o iubire. Si cea mai adanca iubire are crizele ei si cei mai fideli parteneri trec prin incercari.Totul ti se pare frumos si calm si linistit pana intr-o zi cand realizezi ca inima ti-a tresarit aproape invonluntar la surasul cuiva.Te poti abtine, controla, blestema. Dar nu toata lumea are puterea de a analiza si depasi situatia.
Iubirea se mai si sfarseste .
La 18 esti tentat sa crezi ca iubirea este eterna.
La 40 realizezi ca si eternul are garantie si termen de expirare.
Daca la 18 ti se pare ca e usor sa pastrezi iubirea, la 40 trebuie sa te straduiest.
La 40, la amalgamul de nebunie, dependenta si iertare care este iubirea, se adauga si cateva grame de compromis.
Pentru ca fiecare isi cauta coltul lui de rai.
Si, ca sa fiu cinica as spune ca unii merg in raiul dintre genunchii altei partenere prin linie directa iar altii o iau mai pe ocolite.
Pentru ca, pana la urma urmei despre aceasta este vorba. Ne putem invarti in jurul subiectului ca pisica in jurul cozii dar noi toate stim ca ierti, ierti, ierti pana cand intervine relatia sexuala dintre partenerul tau si altcineva. Atunci a ierta este o arta. Este un atribut al marilor suflete sau ...nu. Nu stiu insa daca multa lume isi vede iubirea dincolo de patul conjugal. Ceva de genul"Il iubesc prea mult si fericirea lui conteaza mai mult decat fericirea mea" ...sau mai pe "romaneste"Da-l dracu' pan' la urma tot la oala mea vine" !
Iubirea creaza dependenta, poti sa te amagesti si sa spui ca nu, dar, daca stai bine si te gandesti, vrei sa fii langa acea persoana, vrei s-o simti, s-o atingi.
Chiar daca sunteti impreuna cu altii o suta in aceeasi incapere, simpla prezenta face minuni in sufletul tau. Si este normal sa fie asa. Iubirea este formata din dependenta, nebunie si iertare.Procentajul e in functie de fiecare si indraznesc sa spun ca foarte putini in lumea aceasta au gasit balanta perfecta.
Noi, cei de rand, luam iubirea asa cum vine, fara s-o analizam si fara s-o trecem prin ciururile filozofiei .Ne luam zilnic doza de nebunie, dependenta si iertare si traim linistiti.
Este normal si omeneste sa gresim. Exclud greselile grave si de neiertat, totusi.
Iertam ...Dar pana cand? Asteptam sa ne treaca iubirea, mergem la clinica de detoxificare de dependenta de iubirea lui/ei?
Nu stiu, asa gandesc astazi la 40.
La 18 nu as ierta la nesfarsit o greseala, o anumita greseala. Nimeni nu greseste din greseala. Gresim motivat si anticipat si intentionat. Stim exact ce facem. Ne amagim doar ca nu aveam alta solutie.
Suntem doar robii instinctelor noastre.
Ca apoi, mai tarziu sa devenim robii greselilor noastre.
La 18 ani nu ai timp de iertat. La 18, te opresti, il privesti peste umar, respiri adanc, iti desfaci parul din codita adolescentei, il lasi sa-ti inunde umerii si lui ii intorci spatele si te indepartezi. Fara regrete.
Daca iubirea ta din adolescenta va fi sa fie iubirea ta cea mare,VA FI. Daca nu ,NU.
Alte iubiri asteapta sa te umple de frumos, sa-ti franga trupul pe altarul dorintei sau sa-ti franga inima fara mila.
Dar nu la 18:)
Sunt iubiri care-ti seaca sufletul si-ti sfarsesc ultimul gram de incredere pa care il aveai in tine insati.Sunt iubiri care-ti sug sangele fara mila, care te lasa mai mult mort decat viu in mijlocul drumului. Sunt iubiri care te trimit in spital pentru "incercare de sinucidere". Iubiri care iti jura pe cer si stele ca a doua zi sa te tradeze cu luna.
Stii ceva, poate ai sa fii destul de norocoasa sa nu intalnesti astfel de iubiri, dar aminteste-ti reversul acestor iubiri .
Cel care pe tine te-a facut sa gandesti suicidal poate face fericita alta femeie. Sau cel pentru care tu suferi cu lacrimi grele a fost "aruncat" de alta.
Rar exista iubire fara durere si foarte rar te indragostesti, se indragosteste,va casatoriti faceti copii si traiti fericiti pana la adanci batranete.
Si aminteste-ti un lucru: Cu toata capacitatea te de iubire si iertare NIMIC, NICIODATA, NU VA MAI FI LA FEL. Asa ca gandeste-te bine daca a ierta este verbul pe care vrei sa-l conjugi la 18 ani.
Ai timp toata viata sa treci prin iubire.
Ai timp toata viata de dependenta, nebunie si iertare. Si de compromis.
Dar la 18 ,nu te opresti!
La 18, PLECI MAI DEPARTE ! Fara regrete !
