Scântei de stele adulmecă pământul
În căutarea
visului pierdut cu gândul,
Ce prăpădit şi
însetat s-a scurs
În noaptea
ciuruită de atâta plâns.
Fărâme de
planetă îmi cad pe capul trist
Ca o năframă-n
bucle căzută din abis
În adieri de
nimfă mi-aduce al meu surâs
Smaraldul îmi
străluce privind în boltă, dus.
Cu gândul dus
departe cu dorul neapus
Frisonul mi se
zbate în frigul din apus
Iubirea
mă-nconjoară, mă-mbracă într-o doară,
În rochie de
seară, dorinţa mă doboară.
Ca două
stele-n noapte, lumină, ochii tăi,
Îmi amintesc
prin şoapte iubirea pentru ei
Şi vena de la
tâmplă se zbate ca o tâmpă
Îngenuncheată-n
noapte, durerea mă frământă.
Cu braţele
întinse şi ochii-nlăcrimaţi
Strivesc
bietele şoapte în buze şi dinţaţi
Şi-n scâncetul
din noapte pe frunze mă aşez
Încrucişată-n
braţe adorm şi te visez.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu