Radu Adrian Gelu - Aşteptarea-i nisip

Aşteptarea-i nisip uscat fără de ploaie,
dogorind fierbinte-n a dorului flamă
însă n-a crăpat stratul de minciună,
în care plecând m-ai lăsat...

Nici nu s-a sfărâmat încă acel petec
firav conturat-n adevăr contorsionat,
parcă agonisit-n suflet ca un păcat,
ca o iluzie-n fum paralizat...

Zadarnică aşteptare purtată-n amăgire,
a crede imposibila revenire-n videcare,
când totul pare a fi predestinat-n iubire,
a continua visul, e utopie...

28 martie 2012 la 17:04 

 

Radu Adrian Gelu - Fluturi-n cerneală

Tot cerând timpului socoteală
pe firul de aşteptare... călător,
iubirii a nu-i mai rămâne dator,
fluturi muiat-am în cerneală...

În dorinţă a părăsi lumea tristă,
unde hoinăream ca un proscris,
păşit-am cu gândul vis-n scris
în Paradis, cu toate că nu există...

Respirând visele ce nu adorm,
în lacrimă rog neputinţa sorţii
în picur din peniţă-n taina nopţii,
doar-n speranţă să-o transform...

Fie şi iluzie acea privire de zână
ce-şi deschise cărarea de muză,
dorului de iubire fiindu-i călăuză
peniţei-n chemarea la fântână...

 

Irina Nedelciu - Valsul infrant

Dunărea Albastră, frumosul vals
Mă-ncântă ca un bun rămas
Plutesc, sunt ruptă de astă lume
Spre cerul bleu, cu-al tău nume.

Un nume drag şi adorat
Cu toate că m-ai abrogat,
Ţi l-am furat de pe Pământ
Să ţi-l slăvesc şi-n cerul sfânt.

Cu inima-mi dezlănţuită
În piruete stau pitită,
Cu ochii-nchişi şi surâzând
La chipul tău ce-l am în gând.

Suavul dor de a fi iubită
Îl sorb din buzele-ţi, vrăjită
Fiinţa-mi toată se furnică
Şi-o lacrimă din ochi îmi pică.

Cu gingăşie întristată,
Şterg lacrima din ochi picată
Şi ca-ntr-un număr de magie
Eu mă trezesc din nou pe glie.

În tristul camerei plângând
După-o iubire suspinând,
Cu valsul cel iubit înfrânt
De dorul greu ce-mi cântă-n gând.

Zavoianu Vali - Splendoare

Frumoasă precum fiicele de zei
Cu păr ca de mătase, abanos
Cu stele stralucind în ochii ei
Şi trup de flori de sus şi până jos.

Îngenuncheau toţi pomii din livezi
Să îi sărute gleznele cu flori
Şi îi cântau pe pajiştile verzi
Orchestre nevăzute de viori.

Iar soarele cel roşu în obraz
Invidios de-atâta frumuseţe
Îşi revărsa căldura de necaz
Înflăcărându-şi razele măreţe.

Şi trandafirii înfloreau râzând
Când palma ei de vânt îi mângâia
Se scutura caisul cel plăpând
Şi să o-mbrăţişeze o chema.

Prea galbeni fluturi voalul i-l purtau
Avea pe şolduri rochie de frunze
Îndrăgostiţi, cireşii o curtau
Cerşindu-i tandru mierea de pe buze.

Ştia că e frumoasă ca un vis
Se admira în reci oglinzi de apă
Seducătoare ca un paradis
Din care toate florile se-adapă.

Frumoasă precum fiicele de zei
Aşa se-arată astăzi primăvara
Cu stele stralucind în ochii ei
Zâmbind de dimineaţă până seara.

28.03.2012, Zavoianu Vali

Săndel Spînu - Petale de nufăr

Anca O Anca - vulturoaica vulturoaica

daca vulturoaica
o sa-ti ciuguleasca din orbita
noaptea,
capruiul
si inca vreo doua culori,
sa nu zici “nu”!

daca o sa-ti puna in orbitele
curate
doua oua de vulturoaica
si doi sori,
sa nu zici "nu"!

pentru ca in scurt timp
pana te pregatesti sa te nasti,
pana mori,
vulturoaica iti va zice
"ridica pleoapele!
ce vezi?
pui de vulturi
sau pui de sori?"
poti sa ii raspunzi orice
dar,
sa nu zici "nu"!
ca oricum n-ai nicio vina
ca in umbra vulturoaicei esti lumina

Zavoianu Vali - Captivi

Cât de imense închisori de ceară
Cu porţi de suferinţă nerostită
Ne lamentăm, ni-i soarta pedepsită
Atât de orbi nu ştim drumul afară.

Ne dăm sentinţe-n patima dreptăţii
Şi de neîndurat e libertatea
Ne luăm în braţe toată vanitatea
Justiţiari când vine ziua plăţii.

Strigăm din toţi rărunchii: Să plătească!
Suntem un trist complet de judecată
Şi-n carcera prea lungă şi prea lată
Dreptatea n-are cum să mai răzbească.

Cât de imense închisori de ceară
Din lumânări ce-au ars umanitatea
Atât de orbi ne căutăm dreptatea
Prin mii de nedreptăţi ce ne-nconjoară.

26.03.2012, Zavoianu Vali

Irina Nedelciu - De vrei sa-ti fiu ...

De vrei să fiu a ta, iubite
Curtează-mă frumos, nu fără minte
Să pot simţi iubirea ta,
Adânc în inimă, să-mi stea.

Să-şi facă loc eternitatea
Să-mprăştie ea, cu dreptatea
Tot ce-a fost trist şi amăgire,
Să nu se-atingă iar de mine.

Vreau să îmi cânţi şoptind duios
Iubirea ta, eu să te cos,
Ca o emblemă pe-al meu suflet
Să îmi rămâi etern şi-n cuget.

Vreau să-mi trăiesc frumosul basm,
Unde iubirile nu pasc
Pe alte câmpuri mai stilate
Pictate-n flori mai colorate.

Iubeşte-mă şoptind curat
Fără vreun gând la acel pat
Fă-mă să cred că fără mine
În astă lume nu ţi-e bine.

Când mă săruţi cu-a ta iubire
Să-mi zbuciume tot pulsu-n vine
Să pot vedea în faţa mea
Lumina ta precum o stea.

Fară minciună-n şoapte line
Vei câştiga tot ce-i în mine
Tu doar gândeşte foarte bine
De vrei să plec la drum cu tine.

Zavoianu Vali - Ne dor tăcerile, ne dor

Ne dor tăcerile, ne dor
Şi amintirile ne mor
Nu ştim să plângem lipsa lor
Şi-n vidul cel ameţitor
Mai încercăm un ultim zbor
Cu gândul veşted, incolor
Mai scriem "ieri" întâmplător
Căci mâine nu ne e uşor
Ne trece timpul călător
Şi amintirile ne mor
Ne dor tăcerile, ne dor...

Zavoianu Vali - Iarna grea

In zare se vedea o mogaldeata
Tinand de hatul mult prea lung un cal
Abia se descurca mergand pe gheata
Si el, la fel ca bietul animal.

Il trimisese tata la padure
S-aduca ceva vreascuri pentru foc
Si ii daduse calul si-o secure
Dar nu-i daduse si putin noroc.

Era zapada mare si baiatul
Prea mic s-ajunga sus la crengi subtiri
Si cum sa se descurce cu taiatul
Cand vantul nu stia de potoliri.

Si-atat de ger i se-mbiba in haina
Si-atat de mila ii era de cal
Ca i-a soptit prin vant copilu-n taina
Acasa hai, ca tremuri intr-un hal.

Si-acum faceau saracii cale-ntoarsa
Abia mergeau, alunecand mereu
Inca o zi va fi iar frig in casa
Si traiul le va fi la fel de greu.

Ma tulbur de imaginea cea trista
Si-i cer in soapta azi lui Dumnezeu
Sa dea un semn ca undeva exista
Si cei saraci sa n-o mai duca greu.

27.03.2012, Zavoianu Vali