Zavoianu Vali - Captivi

Cât de imense închisori de ceară
Cu porţi de suferinţă nerostită
Ne lamentăm, ni-i soarta pedepsită
Atât de orbi nu ştim drumul afară.

Ne dăm sentinţe-n patima dreptăţii
Şi de neîndurat e libertatea
Ne luăm în braţe toată vanitatea
Justiţiari când vine ziua plăţii.

Strigăm din toţi rărunchii: Să plătească!
Suntem un trist complet de judecată
Şi-n carcera prea lungă şi prea lată
Dreptatea n-are cum să mai răzbească.

Cât de imense închisori de ceară
Din lumânări ce-au ars umanitatea
Atât de orbi ne căutăm dreptatea
Prin mii de nedreptăţi ce ne-nconjoară.

26.03.2012, Zavoianu Vali

Irina Nedelciu - De vrei sa-ti fiu ...

De vrei să fiu a ta, iubite
Curtează-mă frumos, nu fără minte
Să pot simţi iubirea ta,
Adânc în inimă, să-mi stea.

Să-şi facă loc eternitatea
Să-mprăştie ea, cu dreptatea
Tot ce-a fost trist şi amăgire,
Să nu se-atingă iar de mine.

Vreau să îmi cânţi şoptind duios
Iubirea ta, eu să te cos,
Ca o emblemă pe-al meu suflet
Să îmi rămâi etern şi-n cuget.

Vreau să-mi trăiesc frumosul basm,
Unde iubirile nu pasc
Pe alte câmpuri mai stilate
Pictate-n flori mai colorate.

Iubeşte-mă şoptind curat
Fără vreun gând la acel pat
Fă-mă să cred că fără mine
În astă lume nu ţi-e bine.

Când mă săruţi cu-a ta iubire
Să-mi zbuciume tot pulsu-n vine
Să pot vedea în faţa mea
Lumina ta precum o stea.

Fară minciună-n şoapte line
Vei câştiga tot ce-i în mine
Tu doar gândeşte foarte bine
De vrei să plec la drum cu tine.

Zavoianu Vali - Ne dor tăcerile, ne dor

Ne dor tăcerile, ne dor
Şi amintirile ne mor
Nu ştim să plângem lipsa lor
Şi-n vidul cel ameţitor
Mai încercăm un ultim zbor
Cu gândul veşted, incolor
Mai scriem "ieri" întâmplător
Căci mâine nu ne e uşor
Ne trece timpul călător
Şi amintirile ne mor
Ne dor tăcerile, ne dor...

Zavoianu Vali - Iarna grea

In zare se vedea o mogaldeata
Tinand de hatul mult prea lung un cal
Abia se descurca mergand pe gheata
Si el, la fel ca bietul animal.

Il trimisese tata la padure
S-aduca ceva vreascuri pentru foc
Si ii daduse calul si-o secure
Dar nu-i daduse si putin noroc.

Era zapada mare si baiatul
Prea mic s-ajunga sus la crengi subtiri
Si cum sa se descurce cu taiatul
Cand vantul nu stia de potoliri.

Si-atat de ger i se-mbiba in haina
Si-atat de mila ii era de cal
Ca i-a soptit prin vant copilu-n taina
Acasa hai, ca tremuri intr-un hal.

Si-acum faceau saracii cale-ntoarsa
Abia mergeau, alunecand mereu
Inca o zi va fi iar frig in casa
Si traiul le va fi la fel de greu.

Ma tulbur de imaginea cea trista
Si-i cer in soapta azi lui Dumnezeu
Sa dea un semn ca undeva exista
Si cei saraci sa n-o mai duca greu.

27.03.2012, Zavoianu Vali

Zavoianu Vali - Balul de adio

Ciocnim pahare de cristal
Într-un decor monumental
Se sparg ferestre-nspre apus
E ceru-ngenunchiat, supus

Şi norii grei sunt la pământ
Şi s-a stârnit amarnic vânt
Dar nu ne pasă nouă, nu
La bal suntem doar eu şi tu.

Sărbătorim ultima zi
Dintre a fi şi a nu fi
În vuiet surd, un ultim vals
Pe note care suna fals

Şi ne privim plini de regret
E terminat acest duet
Iar balul se încheie trist
Adio, dragul meu artist.

26.03.2012, Zavoianu Vali

Stelian Maria - Norul

Eu m-am trezit ca-s norul de dis de dimineata
Si ca pluteam sub ceruri impins de-o adiere,
Era asa de bine si eram plin de viata
Si numaram sub mine toti stupii cei cu miere.

Ce drag mi-era taranul cu coasa lui cea veche
Si ce mai cor de broaste se balacea in soare,
Vedeam padurea sfanta, un pic intr-o ureche,
Gustand din roua dulce in sfanta desfatare.

Dar din senin se puse cumplit vantul sa bata,
Sa ma arunce-n graba spre alte zari senine,
Dar m-am trezit din marea si neguroasa pata
Si ma adun din picuri iubito, langa tine.

Stelian Maria
2012.03.26
ora 21.40 (Suedia)

Irina Nedelciu - Noptile iubirii

Irina Nedelciu - Aventura

Şi cum spuneam ulterior,
Sunt amintiri care nu dor.
Ţi-aduc doar o melancolie
Şi-un zâmbet cald pe faţa vie.

Aşa se-ntâmplă iar cu mine,
Văd iar trecutul prin coline
Unde-mi juca ea, amintirea
Cântând la focu-aprins, cu uimirea.

Aveam vreo zece anişori
În vizită la verişori,
Într-un sătuc uitat de lume
Cu dealuri şi coline-n dune.

Puneam la cale-o nebunie
Să căutam mure prin glie,
Aveam un plan elaborat
Trasat în pix, în scris codat.

Eram tare vijelioasă,
Frumoasa şefă, cea fiţoasă
Venită de prin Bucureşti
Cu aere tovărăşeşti.

Dictam în stânga şi în dreapta
De mă durea mâna, săraca.
Copiii toţi stăteau holbaţi
Privind stând drepţi, erau soldaţi.

Băieţii tare-nfierbântaţi
Priveau în ochii mei turbaţi.
Un gest dacă facem la unul
Ceilalţi erau loviţi cu tunul.

Ce îmi plăcea să îi agit !
Că de, eu îmi doream gagic.
Dar nu să fie oarecare
Ci un viteaz nevoie mare.

Dar staţi aşa c-am deviat
De la poveste şi cântat.
Şi cum spuneam, puneam la punct
Tot ce aveam prin al meu gând.

Şi iaca !... ne veni momentul
Să ne pornim la drum cu-ncetul
Cântând voioşi, săltând zbengoşi
Privind la melcii somnoroşi.

Eram cu toţii-n plin elan
Tufişul să-l găsim pe deal,
Când tunetul ne da de ştire
Că e stăpânul din coline.

Dar ce folos, nu ne păsa
Călcam tot pe cărarea grea.
Eram ajunşi cam la jumate
Într-o livada de pruni ,frate !

Ce fericire era pe noi !
Viteji ne cocoţam, vioi
Mâncam la prune-n nebunie,
Când s-a pornit o vijelie.

Cu fulgere şi stropi de ploaie
Trosnite-n tunete greoaie.
Şi nu vă spun cu ce viteză
Am coborât din prun, în freză.

Atunci nu am simţit nimic,
Cucuiul îmi era chiar mic.
Doar frica avea stăpînire,
Pe trupul meu şi pe simţire.

Cu-n fluierat de băieţoi
I-am adunat pe toţi un-doi
Şi într-un cor organizat
În ţipete ne-am aruncat.

Fugeam alunecând la vale
Cu tunetele în spinare
Şi când dadea şi-un fulgerat
Un ţipăt se-auzea turbat.

Eram ca nişte curci plouate
Înnoroite şi speriate,
Gonite de răbojul apei
Sub streaşina unei polatre.

Într-un final am răzbătut.
Călcam în sat, eram năuci.
Priveam speriaţi pe la uluci
Să nu ne vază niscai cuci.

Că de, mândria şifonată
Ne îmbraca, cântând şocată
De cel noroc ce-a dat pe ea
În ziua aceea... Ce belea !

Aceasta ne-a fost aventura,
Cu noroieli şi-nţepătura
În eul nostru supărat
Că l-am trimis la măturat.

.

Irina Nedelciu - Nunta

Din nou îmi vine-o amintire
Ce-mi gâdilă nouă simţire
Mă văd din nou o copiliţă
Ce chiuia pe cea uliţă
Cu ceata mare de copii
Alai al nunţii, mii şi mii.

Mergeam precum regina-n frunte
Cu mirele pictat de dude
Avea pe cap o pălărie
Furată, de la nea Ilie.
Şi ochelari, găsiţi prin vie.
Era o-ntreagă nebunie !

Costumul îi era pipit
Cu pantaloni puşi la dospit,
Cu două petice la spate
De te uitai chiorâş , măi frate!
Şi ca să fie un întreg,
O haină zdrenţuită-n trend.

Dar staţi aşa, că nu e tot !
Picioarele-i erau un glod
În crustă groasă aşezată,
Să nu îi cadă dintr-o dată.
Luceau în soare ca oglinda
De îţi lua ochii, precum sticla.

De mine nu am spus deloc,
Cât de frumoasă eram.Foc !
Eram la fel de colorată,
De dude şi de nuci pictată.
În plete frunze de la poartă
Prinse de fete în agrafă.

Ca rochie furasem ţolul
Că prea-mi ducea demult el dorul,
Îmi era haina ce-o purtam
În curte, când mă tot jucam.
Ca acesoriu, o curea,
Şparlită de la mama mea.

În picioruşe nişte troace
Găsite-n curte, prin pietroace,
Erau cam grele, n-are a face!
Le târâiam, pocneam din toace,
Trosneam tot glodul din uliţă
Ca iapa lui nenea Gheorghiţă.

Sclipea tot verdele în ochi
Ca de iubire şi deochi
Şi când pe mire sărutam
Buzele tare ţuguiam.
Iar el săracul se făcea
Precum e racul, roş’,sadea.

Cam asta era nunta toată
Ce a urmat,spun altădată
Dar nu gândiţi că a fost de bine
Pedeapsa vine şi iar vine.
Acum zâmbesc şi dau a râde
Dar vai de mine, gâde, gâde.

25 martie 2012 la 15:15 

Radu Adrian Gelu - Răsfoind înlănţuite cuvinte

Sărut-n degete aste pagini răsfoite,
tot recitându-mi versurile mute,
degetele-mi frâng-n lanţ de cuvinte,
strecurate-n a amintirilor veşminte...

Răsuflarea tăiată, privirea-ngheţată,
înlănţuie zalele-n o amăgire forţată,
presând pe buze lacrimile scăldate,
în vise meteorice-n versuri aliniate...

Şi uit-n teancul de pagini lacrimile,
scrijelite-n cerneala cea de patimi,
îmi strivesc-n pumn peniţa tocită
în confruntarea gândurilor insolită...

În ţipătul surd de iubire tot sărut,
magia-n cerneală de vis întreţinut,
ce-mi înjunghie speranţele deşarte,
căci fericirea-i vrăjită prea departe...

25 martie 2012 la 10:39