Petre Violetta - Tăcere plângând

Mă plânge tăcerea cu negre petale
Şi ochii-n adâncuri deschid cataracte
Adânc sângerează fiole letale
O piesă cu ‚ „Moartea’’ ( cinci clasice acte)

Suflarea de zgură din gura de şarpe
Saliva , veninul sporesc în cascadă
Şi clipa îngheaţă pe strune de harpe
Vestirea de roşu cu cerul să cadă.

Edenul? Infernul? Sau, poate-amândouă
Cu mine să-mpartă o noapte păcatul
Şi marea-nstelare în bobul de rouă
Pe unde trecuse boem inspiratul.

Se mută vorbirea cu lacrima mută
În crater de lună nestinsă la vreme.
Ce vreme , nevreme şi fiara cornută
Îmi scrie-n oglindă tâlhare blesteme.

Mirea Roxana Mihaela - Sufletul

Sub troiene îmi eşti acoperit,
N-ai mai ieşit demult la suprafaţă,
Obişnuit să stai tot ghemuit,
Ferit de şoalda ce te rasfaţă.

Preferi să stai ascuns de raza caldă
Şi să dezlegi enigma doar de tine cunoscută,
Aştepţi să-ţi umplii tot mai mult micuţa haldă
Şi nu te-ntrebi ce-n jurul tău se tot discută.

Ai vrea să fi adăpostit mereu de lume
Şi-ţi place sub troiene cuib să-ţi săvârşeşti
Şi te frământă, văd adesea, ceva anume,
Să strigi, să zbieri, nu vrei să îndrazneşti…

(Mirea Roxana Mihaela – Gânduri, 07.02.2012)

Zavoianu Vali - Despărţire

Mi-ai spus adio. Te-am rugat să taci
Mă-nvinuiai prea mult cu-a ta privire
Tăcută cu durerea mea te-mbraci
Mă-mbat-un aer trist de părăsire.

Şi pleci. Pe uşa pe care-ai intrat
În viaţa mea călcând tot în picioare
Surâsul tău ce ieri m-a tulburat
Azi mă secătuieşte şi mă doare.

Te-aş mângâia ca să-mi rămână-n palmă
O urm-a chipului ce m-a vrăjit
Te-aş săruta, îmi pari atât de calmă
Şi-atât de mult femeie te-am iubit.

Dar nemişcat mă uit cum pleci din mine
Şi nu ştiu dacă vreau să te opresc
Rămân în urma ta numai ruine
Şi-mi spun în gând că nu te mai iubesc.

06.02.2012, Zavoianu Vali

Corina Nica - Era fetita

Cel mai mult am dorit-o pe ea.
Pe fetița mea.
Avea viața înainte
Speram fericită și cuminte
Că mă voi bucura de ea.
Mi-au rămas câteva cuvinte
Într-un carnețel măzgălite:
,,Te aștept să te naști, îngeraș
Să-ți pun hainele pe umeraș
Să te scald în miresme de mușețel
Să ne jucăm împreună cu un cățel,
Să vorbești până nu te mai oprești
Și diminețile să-mi zâmbești.
Voi munci 3 servicii să te cresc
Voi sta noaptea de veghe să te păzesc,
Poate vei avea și-un frățior
Să nu stai singură în dormitor.”
Pustiită, fără fetița mea
Vine la mine dimineața de mâine.
Nu vreau apă, nu vreau nici pâine
O vreau doar pe ea.
Nu pot accepta
Nu pot respira
Mă doare tot trupul
Mă arde sufletul
Ea mă simte de sus,
De unde s-a dus,
Și o doare durerea mea
Și-n zadar voi striga!
Mi-a rămas ruga mea
Și durerea amară și rea
După ea...

(CORINA, 7.02.2012)

(În amintirea fetiței prietenei mele dragi, care n-a apucat să se nască)

Mirea Roxana Mihaela - Prietenie

Prieten drag, ştiu că ţi-e greu,
Că din puteri lupţi şi răzbaţi,
Cum aş putea să te-ajut eu,
Cu un sfat ca între fraţi?

Te văd că plângi şi plâng şi eu,
Când te frămânţi de astă viaţă
Şi ştiu că-n depărtare-i greu,
Dar din greşeli, omul învaţă!

Prieten drag, tu eşti puternic,
M-ai învăţat să fiu şi eu.
Tu, amic ce-mi eşti cucernic,
Să crezi, te-ajută Dumnezeu!

Eu pot doar să-ţi ascult durerea,
Să-ţi dau din fericirea mea,
Să-mi dau şi eu cu părerea,
Căci ştiu, o vei asculta.

Prieten drag, varsă-ţi amarul!
Lasă lacrima să iasă,
Căci se mai umple şi paharul
Şi spune-ţi grija ce te-apasă!

Sunt aici în zi şi-n noapte,
Cauta-mă prietene!
O să-ţi fiu mereu aproape
Al sufletului pieptene!

(Mirea Roxana Mihela – Gânduri, 07.02.2012)

A Whisper Away - Dor de mine

Ca un fir de nisip
închis în matrița timpului,
îmi recunosc căderea.

Din vârful orei, pleacă venind clipele.
Nu mi-e dor de mine cea care-am trecut.
Mi-e dor de cea care vine.

De ce-aș aplauda vântul când șterge urma?
De ce-aș aplauda noaptea ce cerne umbra?

Mă vreau pe mine în lumina din cumpăna zorilor
care dezleagă pletele zilei la margini de ape curate.

Whisper ~ luna lui Făurar 2012

Mihaela Aldea - Sybilla...

Străbătând din timpuri pustii si neguri de vreme
Încărcată de mituri, de poveşti, de legende…
Sybilla ne ţese-n umbre, lumini de dileme
E cea, care uninversuri de clipe transcende.

Priveşte sfios tăcerea, atât de pierdută…
Poteci işi astupă, clipind, cărări işi croieşte.
Din freamăt de codru işi face trista redută,
Cu foşnet de iarnă şi alb, tăcând iţi grăieşte.

Îmbrăcată in mantie de vis si mistere
Pe umerii fragezi acum, o istorie poartă…
Zăreşte prin hău, în alte lumi paralele
Pământenii, recreând-o mirific prin artă.

Privirea-i blajină se conturează cu taine
Rostind sintagme albastre, surori in surdină
Atâtea frumuseţi ne răscoleşte prin craine
Adevăr relativ va ieşi, când ea suspină.

Şi printre arbori străvechi, de păduri milenare
Din amintiri adormite, doar vânt povesteşte...
Ca povestea, rătăcind prin inepţii seculare
Să ne răstălmăcească azi, din ceea ce este.

Doar o dumbravă fiindu-ţi aproape agnată
Te urmează cu gemete pierdute, pe tine,
Scriind pe-o frunză volantă, de vânt o diadă
Noi muritorii, să nu te vedem o neştine.

Natura din jur, cu plecăciuni să se închine
Pe trunchiuri de arbori laşi scrijelit, câte-o soartă
Aşa văd eu, Sybillo, povestea cu tine
Caci alte mistere, nu stiu pe und’ te poartă.

Aş vrea să fii, la vară, dezgolită-ntr-o floare,
Să te-adulmec şi să iţi ghicesc plânsul din gând
Din polenu-ţi albastru pigmentează-mi izvoare,
Putând s-ajung la tine cu ochii închişi, oricând.

Îţi caut inocenţa pe-al geţilor vechi munte,
Pe-o Cruce de Cer, prin lumi cufundate-n mister...
Te invoc prin valuri de gând, veşnic tăcute,
Sybillo, pentru mine atât, misterul ţi-l cer...

( inspirata din pictura domnului Mihai Catruna)

Mirea Roxana Mihaela - Putin despre mine...

Privesc cu speranţă spre viitor,
Nu vreau să devin cunoscut scriitor,
Căci pentru sufletu-mi scriu poezia,
Când mă mai înţeapă inspiraţia.

În viaţă aş vrea să mă realizez,
Am destul timp să mă maturizez,
Pân-atunci mă mai joc cu copilăria
Şi-mi continui frumos călătoria!

Despre mine ce pot să vă mai spun,
Sunt un copil cu suflet bun,
Mereu zâmbitoare, cu poftă de viaţă,
Ce de la alţi învăţaţi, mereu învaţă.

(Mirea Roxana Mihaela – Descriere, 07.02.2012)

A Whisper Away - Emoție de iarnă

În bocetul asprit de iarnă
brațele pământului,
fantome vegetale,
își lasă umbra albă
a unor scrijelituri înghețate
pe puntea trecerii
către mâine.

Vise scuturate
din ceruri cărunte,
umplu obrazul
cu lacrima rece
din ochiul neantului.

Tristețea cerului
se vindecă pe silabe,
sub pătura rece a gliei.

Whisper ~ 6.02.2012

Mirea Roxana Mihaela - Asteptarea

Aşteptarea are frumuseţea ei,
Dar câteodată ea e neagră,
Şi poate n-ai acele chei
De a deschide o tanagră…

Dar în vis poţi fi unde vrei
Şi nu-mi mai este teamă
Prin întuneric, tu luminezi cu ochii tăi
Deşi dorul aclamă…

Sunt ca gheaţa în interior
Dar poate cu sufletul tău
Măcar s-alini acest dor choir
Ce se arată superior!

(Mirea Roxana Mihaela – Ganduri, 27.01.2012)