Am ales intr-o noapte, să te pictez Insomnie.
Dintr-o nemărginire de gânduri să-mi fac
Un şevalet, inzestrat cu pânze...o mie.
Ale celor, ce-ţi plămădesc chipul cu drag.
M-am rugat în taină, de o ploaie târzie
Să-mi împrumute, un curcubeu de culori...
Să mă joc pe chipu-ţi, cu tonuri o mie
Să fii adulată, împrăştiind în juru-ţi fiori.
Şi-am luat desaga de vise în suflet, cu mine...
Pe-o frunză de-arţar să pot invada în deşert,
În pustiul toamnei unde, câteodată e bine
Şi versul nostalgic, îţi face trupul inert.
Mi-am făcut culcuşul din frunze, de viaţă sătule...
O stea căzătoare, în noapte am luat-o străjer
Şi din vara pierdută am luat lumânări-campanule
Cu tulpina lor, să te creionez Insomnie, prefer.
După ce ţi-am trasat trupul prelung de liană,
Care încearcă să lege pământul de cer,
Făcându-te perfectă, femeie pământeană...
N-am uitat de sufletul tău alb... care, nu-i efemer.
Chipul ţi l-am dat, luat de la o fecioară cuminte,
Care gândeşte departe dar, aproape de tot...
În focul de gheaţă, dezbrăcată de roşii veşminte
Ale gândului palid, măsurat c-un singur biot.
Pleiade de gânduri, ţi-am desenat blonde cosiţe,
Să mi le poţi răvăşi pe perna-mi, când nopatea tu pleci
Cu galben luat dintr-un lan, decorat azi cu spice
Să nu-şi piardă culoarea, de tu... nu vei vrea, să te-ntorci.
Am privegheat tăcut să văd un Azur dimineată,
Puţin din seninul lui, în ochii imenşi să-ţi strecor.
Şi verde luat în vară, din smarald de verdeaţă,
Să-ţi migdalez Insomnie ochii, nenchişi-de-atât dor.
Partituri suave de liră şi-o notă de harpă,
La voce-am pictat cu grijă şi-un acord lin, de pian
Îţi aşez azi, fularul croit din albă mătas(ă)...
Şi uite aşa, iar... cu tine, va mai trece un an.
Insomnie, mă uit domol şi portetul ţi-i gata!
Te adorm cu puţine miresme de lavandă acum,
Eşti, paradoxal, lângă mine acum aliata
Şi somnul pe veci l-aş preface, într-un nor albastru
.... de fum.
