Radu Adrian Gelu - Pe pajiştea tivită-n florile uitării

Te-am văzut parcă venind
din distanţa unui drag vis
chip diafan-n palid orizont
siluetă-n apusul de soare…

Plutind, viziune sclipitoare
înger aşteptat, îţi ivii aripa
în briza dorului doar visat
cufundat adânc-n depărtat…

Naiv-n aşteptare, deschisei
braţele-ntâmpinare, lărgime
a iluziei parfumului ce pare
stare de ebrietate, parcă vrăjit…

În venele-mi sângele şuiera
buzele-ţi umede pe gâtu-mi
vârtej rece-n vapori le aveam
era dorinţa, inhalam frisonul…

Şopt ceresc, suflarea-ţi sărută
în notele gândului atât de dorit
tivindu-mi fruntea cea fierbinte
cu recile lunii raze, în locul tău…

În strălucea lună ce clar apare
îngerul-n nori conturu-şi dispare
lăsând tot într-o visare inorogul
pe pajiştea tivită cu florile uitării…