Vizită inopinată - de Zavoianu Vali

Bate-n uşă altă toamnă.
Eu, rămasă fără grai
Mă uit lung şi trist la doamnă
Şi la ruginiu-i strai.
Dânsa, năvăleşte-n casă,
Brumărie, despletită,
De privirea mea nu-i pasă
Şi zâmbeşte fericită.
Prin fereastră, strada lungă
Pare-o mare de noroi
Străjuită de o dungă
De copaci înalţi şi goi.
Ea se sprijină pe coate,
Se tot uită împrejur
Şi-n lumina ce răzbate
Din al lămpii abajur,
Îi văd ploile pe tâmple,
Gâtul învelit în şoapte
Şi cum stau să se întâmple
Prinse-n pieptu-i, mere coapte.
Ce metafore s-o-mbrace?
Ce alai de epitete?
Când o vezi ce mult ii place
Strada cu noroi să-mbete?
Însă ştie-atât de bine
Ce emoţii să-mi transmită...
Seamănă un pic cu mine
Toamna asta despletită.
Mă îmbie cu răcoare
Şi-mi arată prin perdea
Cum apune blândul soare
Peste deal de casa mea.
Îmi întinde palma dreaptă
Şi-mi arată struguri copţi.
Ştiu ....de astăzi mă aşteaptă
Multe lungi,ploioase nopţi.
Dau s-o-ntreb cât poposeşte.
Mă opreşte cu-n oftat
Şi apoi cu calm rosteşte
-Stau atât cât e de stat.
Se întoarce pe călcâie
Şi se-aşează-n calendar
Făr" s-o rog eu să rămâie
Sau să o invit măcar.
Asta e...deja mi-e toamnă...
Râd ca un adolescent.
Ce moment găsit-ai doamnă
Să mă-nvălui...ce moment!