nu-i râs
să nu se facă lacrimă
din om rămâne
doar o poză intr-un album trist
cum zâmbetele
oamenilor care au fost
crezând o clipă
că vor fi întotdeauna
nu voi putea mângăia
toţi suferinzii
nici pe mine nu mă pot
păzi de propriile-mi temeri
azi am umblat
o vreme prin marea atingând
ţărmul, cu ochii căutând
locul unde ai stat ieri
unde te-am îmbrăţişat
o clipă să locuiască şi-n mine
luna pe care o ţineai
captivă în priviri
să mă adie doar o clipă
singurătatea mândră
în care s-au născut
primele versuri
am simţit picurând,
târziu,în mare,
argintul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu