de n-ar veni sfârşitu-odat
să te iubesc pe săturat!
doar timpu-mi bate cuiele
tot risipindu-mi visele…
în inimă, se-nfoaie-o carte
îmi aminteşte despre moarte,
o-nchid mereu şi-i pun sigiliul
o mai sărut… i-aprind fitilul...
mă doare visul despre toamnă
forţându-mi visele spre vamă,
deplâng şi frunzele năuce
şi tot ce mişcă la răscruce…
îmi zboară dorul mai departe,
la Cel… ce faptele le-mparte
braţe-mi întind cu vii făclii
iubind, mă rog… cât voi trăi !
spre seară… strig, apoi te chem
gândul e dus spre recviem,
migrează mintea înspre nori
amestecată-ntre cocori…
aş vrea să plec cu ei odat’
căci dragostea, am îngropat
să sui pe creasta norului
s-ajung în poala dorului.
am mai zâmbit, dar nu-i de şagă
îmi tot dă viaţa... (nu în desagă)...
mă-nvăluie cu dulci poeme
când vântu-adie şi-apoi geme
mă camuflez în fistichiu
cu ochii-nchişi, adulmec fiinţa
poate… n-o fi aşa târziu
să-nmugurească iar, dorinţa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu