Bietule chip din oglindă,
pentru ce mai zâmbeşti?
Eu ţi-am pătruns
până dincolo de ochi
iar acolo se încruntă
o lume plină de ascuţişuri,
toate împrumutate
din adevărurile unui urlet
cu bis-uri la scenă deschisă!
N-am crezut niciodată,
nici unul dintre noi,
că viaţa este sau ar putea fi
aşa cum o descrie artistul
pe o peliculă de 16 mm…
Acolo, în spatele zâmbetelor,
se pot ascunde uneori,
armate întregi de mimi!
De aceea, nu-ţi voi cere
să fii vesel, să te strâmbi
ca la paradă…
Tu, chip nestrăin,
nu eşti păpuşa mânuită
de nişte circari beţi,
ca să amuze târgoveţii!
Ştiu, ai îmbătrânit, şi ridurile nu mint…
Nu mai vreau să te prefaci,
pentru mine este suficient
de-acum înainte
dacă taci,
cu privirea departe!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu