Ascultă vântul… - de Boris Ioachim

Ascultă vântul la fereşti
Şi roagă-te la Cel Preasfântul,
Ca vântul - să nu rătăceşti
Din loc în loc, pe tot Pământul.

Ascultă-i lungul tânguit,
Învălmăşind crengi desfrunzite,
Şi bucură-te, de-ai găsit,
În tine gânduri liniştite.

Ascultă-i plânsul liniştit,
Din înserări, când ploaia cade
Şi bucură-te, de-ai găsit,
În juru-ţi oameni cumsecade.

În ierni, când aspru şi-ncruntat,
Cu răutate-ngheaţă firea,
Te bucură, de ai aflat,
Cel mai de preţ lucru: iubirea.

În primăveri, când suflu-i cald,
Zbiceşte reavăne răzoare,
Tu, punând răutăţii gard –
Găseşte-ţi raza ta de soare.

Şi, astfel, cât îţi va fi dat,
Să calci sub cerul plin de stele –
Îţi va fi sufletu-mpăcat
Şi îndepărtat de orice rele…