IUBITO SĂ MĂ IERȚI de Stefan Oană Valentin

Am crezut!
Nici nu mai știu ce.
Poate că verde 

E doar rugina obișnuită
Dintre degetele de cupru
Ale timpului

Am vrut
Ca mușchii nordului
Să-mi arate unde e sudul.
Nicăieri nu e prezisă
Că iubirea doare
Într-un singur sens.

Poate e obișnuința
Privirii mereu spre vest
Sau rictus de viață.
Iartă-mă floare
Nu știam că-ți sunt
Chiar și pământ.

Dimineață
Am răsărit rușinat
De nesăbuința-mi perenă
Eram atât de parfumat
Încât mi-a înflorit pe loc
Culoarea.

23 09 2012
ȘTEFAN OANĂ