crengi dezgolite de timpuri stinghere
înălţă un zmeu roz deasupra parcului ruginit
de băncile aşteptării
corbii înfometaţi de gustul umbletului
desculţ al îngerilor printre arborii din cer
regizează un zbor alb
oameni abandonaţi de ploile de vară
sub frunze arămii
sar coarda peste orele pictate
în tabloul agăţat pe peretele lumii
… numărând din doi în doi
pe balansoarul unei fracţiuni de gând
se îmbrăţişau aripi de fluturi rebeli
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu