‎* * * de Iurie Osoianu

...aseară vântul șuera un cânt 
rupând acord din nevăzut de strune 
îngălbenite note suspinând 

cu aurul din frunze și din hume...

aseară ploaia -mi spălăcea timid
melancolia cu acord de triolete
și stropii străvezii de infinit
se prelinjeau ca setea peste sete ...

aseară și paharul meu cu vin
părea mai sobru și mai fîn în plinătate
de parcă cine știe ce venin
turna-se -un cine oare pe la spate..?

...aseară, în sfârșit m-ai înțeles
și ai plecat în toamna mohorâtâ
...și savuram veninul meu din vers
și savuram singurătatea împlinită...