Cetăţeni europeni? de Costel Suditu

Nu ştiu cum mama ei de viaţă
Tot acceptăm batjocura!
Le suntem ca tarabe-n piaţă

Să-şi pună marfă, unora;

Cic-am fi Eropeni!
Mare găselniţă şi asta!
De parcă nu am fost şi ieri
Ca Francezul ei în Franţa?

Europa! ce mai mamă!
Nu-i numeşte pe toţi fii;
Numai după ce te sfarmă
Te primeşte-ntre copii;

Cică n-avem dreptul dom’le
Încă, noi şi cu Bulgarii,
Să păşim în Europa
Liberi, să le fim egalii!

Se discută, se dezbate,
Mulţi neruşinaţi ne spun
Că prea ne târâm pe coate
Şi prea mirosim a fum;

Că furăm! mă ţine Doamne!
Cât se fură şi la ei!
Da-s deştepţi, adună poame
Unu şi cu unu trei;

Şi de mor tot nu-nţeleg:
Cum să vină nebunia
Să trăieşti în Europa
Dar nu şi în România?

Eu am carte mai puţină,
Nu-s ca ei, stăpân de lumi,
Dar ştiu sigur că-s de vină
Cum au fost şi alţi stăpâni,

Ce-au dorit să cotropească,
Mai altfel ce-i drept, de-acord:
Cu onoare şi prestanţă
Nu cu trădători ce rod;

Auzi tu! restricţii, vize...
Ceauşescu-a fost ucis!
Acum suntem pe banchize
Călători pe interzis;

Nu vă este jenă nene?
Cât să stăm lingând opinci?
Cât mai crezi că este vreme
Capul frate să-l ridici?

Ne-au vândut cu totul Ţara,
Ne-au prostit cum n-am mai fost,
Şi-au spurcat şi călimara
Ce-albăstreşte fără rost;

Cât îţi trebuie Române
Umiliri să mai înghiţi
A trezi strămoşii-n tine
Şi credinţa lor de sfinţi?

Am ajuns ca în decenii
Cu democraţia lor,
Să trăim doar cu vedenii
Şi de ce a fost, cu dor;

Mari stăpâni ai Europei!
Şi mai mici de pe la noi...
Eu vă spun să puneţi pompei
False, ce-aruncaţi pe noi,
Peste mărăcini oprire
Că-s mai demni, sincer vă spun
Pentru-a voastră uneltire.
Sunt ca voi şi nu altcum!

C-am trăit să văd pe lume
Cum un spin apare floare,
Cum măgarul face glume
Despre ce ar vrea să care,
Cum cinteza tot imită
Supărarea de prin stol,
Când de fapt e împlinită
Cu ascunsul ei de rol...
Şi cum cucul ce cuvântă
Ca un ştab, de zile mari,
Tot arată că frământă
Greul, dar pentru bondari;
Chiar şi corbii-n frac se-aruncă
Să compătimească-n draci,
Stând cu caşcavalu-n cârcă,
Dând ce-i drept, dar rar, colaci;

Ce mai frate, vezi ce este?
Şi cine e ai auzit?
Nu te-ncrede, e-o poveste
Pentru noi, de adormit.