Tu floare... de Catalin Codru

Mi te-am sădit în suflet ca pe-o floare,

Tu n-ai ştiu, de ce te-aş fi-ntrebat?
Şi ochii tăi ce respirau mirare...
M-au ridicat din mine şi m-au bucurat.

Am stors cu rugăciuni şi lacrimi,
Să mi te ud să-mi fi sămânţa răsărită,
Un cântec de iubire două inimi,
Aşa mi-am zis... mi te-am dorit iubită.

Apoi cu vise adunate în trăire,
Mi te-am lăsat zbori cu toată bucuria,
Păzeam grădina cu sămânţa-n răsărire,
Cu toată dăruirea şi mândria.

Aşa mi-ai apărut cu drag în cale,
Cu zâmbet tremurat şi fericit,
Îmi bucuri nopţile cu gândurile tale,
De n-ai fi fost... pe cine aş fi iubit?

Cătălin Codru