RECOMPUNERE de Patricia Serbanescu

îmi acopăr trupul cu umbrele trecutului,

afundându-mi dorurile în amintiri ce mă recompun...
rămân iubirile înfipte în coroana verii...
izvoarele zdrumicate dantelează inima sfârtecată,
izbind-o de stâncile nemiloase ale timpului implacabil...
privesc spre zenit, căutând hotarul infinitului,
cusut în prelungirea mâinilor mele...
ating cu buzele... rostul vieţii, imaginându-mi 
surâsul tău între palmele ce nu mai au puterea mângâierii...
reuşesc să prind grimasa ce-şi croieşte culcuşul în suflet,
trecând prin iris, perforându-l...
odată stabilit locul adormirii, voi aştepta sfârşitul veacurilor
care ne va apropia pentru totdeauna, amestecând lutul...cu lutul.