Din fragedă pruncie
şi până la sfârşit…
Ne zbatem, plini de râvnă, să-i fim fanatici servi –
Răsplata-i, totdeauna, doar traiul mohorât.
Ce sceptic privesc lumea în care sunt inclus –
Pe la periferie – într-un cartier sărac!
Când vârstele de aur, pe şleauri, praf, s-au dus -
Lehamitea mă sapă şi-al nostalgiei drac.
Căci setea de dreptate, cu timpul, mi-a trecut,
Lăsându-mi, suveniruri, amare deznădejdi…
În lumea ipocrită, în veacul searbăd, slut –
Zadarnic urci cărarea, zadarnic ţeşi nădejdi.
Crescuţi suntem, cu toţii, în false-nvăţături –
Căci, falşi, învăţătorii, cu vorbe ne-au drogat:
Să fim cinstiţi şi sinceri, la suflet să fim puri –
Dar ei ducându-şi viaţa murdar şi desfrânat.
Ne-au îndopat cu dogme – care nu spun nimic,
Lozinci sforăitoare ne tot rostesc, mereu…
Pe cât de mare-i vorba – pe atâta e de mic –
La suflet, cel ce-o spune – cu aere de zeu.
La capăt de viaţă, ne ducem în pământ –
Sleiţi de idealuri, lipsiţi de bucurii…
Purtând în traista minţii, cuvânt peste cuvânt,
Un munte de tâmpenii – balast pentru vecii.
La şcoala nedreptăţii, suntem cu toţi elevi –
Mai silitori, mai leneşi, bine-nvăţând sau prost;
Ne zbatem, plini de râvnă, să-i fim fanatici servi –
Răsplata-i, pân’ la urmă, un trai lipsit de rost…
Ne zbatem, plini de râvnă, să-i fim fanatici servi –
Răsplata-i, totdeauna, doar traiul mohorât.
Ce sceptic privesc lumea în care sunt inclus –
Pe la periferie – într-un cartier sărac!
Când vârstele de aur, pe şleauri, praf, s-au dus -
Lehamitea mă sapă şi-al nostalgiei drac.
Căci setea de dreptate, cu timpul, mi-a trecut,
Lăsându-mi, suveniruri, amare deznădejdi…
În lumea ipocrită, în veacul searbăd, slut –
Zadarnic urci cărarea, zadarnic ţeşi nădejdi.
Crescuţi suntem, cu toţii, în false-nvăţături –
Căci, falşi, învăţătorii, cu vorbe ne-au drogat:
Să fim cinstiţi şi sinceri, la suflet să fim puri –
Dar ei ducându-şi viaţa murdar şi desfrânat.
Ne-au îndopat cu dogme – care nu spun nimic,
Lozinci sforăitoare ne tot rostesc, mereu…
Pe cât de mare-i vorba – pe atâta e de mic –
La suflet, cel ce-o spune – cu aere de zeu.
La capăt de viaţă, ne ducem în pământ –
Sleiţi de idealuri, lipsiţi de bucurii…
Purtând în traista minţii, cuvânt peste cuvânt,
Un munte de tâmpenii – balast pentru vecii.
La şcoala nedreptăţii, suntem cu toţi elevi –
Mai silitori, mai leneşi, bine-nvăţând sau prost;
Ne zbatem, plini de râvnă, să-i fim fanatici servi –
Răsplata-i, pân’ la urmă, un trai lipsit de rost…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu