Bate vantul… de Lăcămioara Lacrima

Bate vantul, bate, bate,
Dorul fiinta imi strabate
Imi patrunde-n inimioara
Si nu e intaia oara…
Frunze pe creanga se-nvart
De tine nu pot sa uit,
Copacei se tot apleaca
Asteptand ploaia sa treaca
Stropii ei uda-n nestire
Oare si-n a mea iubire?
Printre nori, soare nu e,
Nici vremea intr-o tacere.
Vantul canta in surdina
Picurii n-au nici o vina
In natura-i nepasare
Gandul meu e in visare
Vara parca a uitat
Rostul ce i-a fost lasat…
Plange cerul peste flori
Totu-i viu si temator
Mana inimii te cheama
De-o auzi s-o iei in seama
Pasarele nu zaresc
Vantul, ploaia, le gonesc…

Bate vantul si iar bate
Si prin fata…si prin spate
Lacrimi pure cristaline
Cad pe jos si prin gradina
Impletind prin apa ei
O durere a dragostei
Noaptea vine si coboara
Dorul refuza sa zboare
Vantul bate imprastiind
Norii vor fugi curand
Linistea se instaleaza
Mi-aud gandul cum viseaza
Stelele pe cer se-aduna
Greierasi canta sub luna,
Tristetea iar a apus
Cu vant, ploaie, ce s-au dus
Noaptea pare acum aprinsa
Nu renunt, nu sunt invinsa,
Si tresar intr-o amintire
Sufletului dand sclipire
Versuri scriu in armonie
Maine din nou o sa vie
Un nou vis, alta speranta,
Noua zi…iubire-n viata!