poate fi trecut ușor
dacă se ia o cană cu apă
cu misterul care învăluie banalul gest
a fi mai fericită
înseamnă a aduce cu blândețea privirii
celălalt mal aproape
să-ți număr sclipirile din iriși
în ochii tăi întrebarea e mută
încerc să-ți trimit cuvinte tăcânde
poate nu-mi vei citi gândul pe buzele îndoielii
urmăm în junglă un drum umbrit
care duce spre un loc gol și plin de soare
picioarele ni se înfundă în nisipul luxuriant
în timp ce cu mâinile pline de răni
se cațără înspre floarea de colț
însetați și flămânzi
doar scheletele poartă visul în amintirea oaselor
coroana florii este o pasăre
care stârnește seninul
transfigurați
de lumina lăuntrului
(care doar pe creștetul munților prinde rădăcini)
sorbim apa din aceeași cană
îmi iau bocceluța cu amintiri
zâmbetul de buzunar
- nu mai sunt prizonierul gândurilor triste -
doar mâna întinsă a lui Proteus
înspre un schelet ambulant
mai poate naște îndoieli
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu