NOUA LUME de Irina Nedelciu

Păşesc rătăcită...

prin crânguri desfrunzite

ţinând de mână..

...singurătatea.

Nu văd nimic.

Ochii-mi sunt în ceaţă

...o ceaţă neagră

în cenuşiul ei...

umed.

Gândurile-mi...

ţipă deznădejdea...

înotând de zor

în apa lăcrimândă.

Durerea lor sfâşietoare

...îmi rupe sufletul

...deja plăpând ...

de loviturile vieţii.

Inima-mi tremură

...tăcută...

sângerând în pulsul ei

...în ascunzisul în care

se cuibărise...

cândva...

sfioasă şi timidă.

Cerşea parcă...

în tăcerea ei

o rază minusculă de lumină

să poată aprinde

opaiţul odăii...

prea reci

în prag de iarnă.

Ca un răspuns

al durerii...

Dumnezeu

a privit către mine..

spunându-mi înduioşat

să merg la capătul crângului

acolo voi găsi

 o nouă lume.

Uimită şi plină de recunoştinţă

...am mulţumit 

Părintelui Ceresc

şi însufleţită de speranţă

am alergat...

să-mi găsesc...

Lumea.

Alergam disperată...

privind în stânga...

privind în dreapta...

să nu-mi pierd cărarea.

Frica...

de a nu vedea lumea

mă înebunea.

Dar... am vazut-o 

...ca o lumină

era ea...Lumea !

Păşeam uşor...

cu paşii mici ca de furnică

inima-mi era mică

tremura...

de prea timidă.

Sufletul

...îmi sta ascuns

cerceta...

de undeva de sus.

Vedeam florile...

coloritul şi parfumul lor

...îmi îmbătau simţurile.

Cântul lor legănat...

mă fermeca.

Eram ca un copil

...uimit...

uitat în inocenţă,

cu ochii mari, miraţi,

de atâta frumuseţe.

Ascultam înfiorată

cântul de legendă...

al falnicilor arbori

ce-şi revărsau înţelepciunea

dobandită...

de-a lungul veacurilor.

Apele cristaline

susurau înduioşate

cântul iubirii...

acompaniate parcă

de iarba verde...

de la mal.

Să fie aici Raiul ?

Să fi păşit eu...

în altă dimensiune?

Să fie doar un simplu vis

...efemer?

Dar ...iată ! 

ca un răspuns...

triluri de păsărele

în zbor dus...

îmi cîntau mereu

... de sus :

Bun venit !...Bun venit !

...nu e vis...

e marele paradis....

Împreună (sonet) de Corina Nica

De când te ştiu încerc să te cunosc
Eşti pentru mine marea provocare
Şi am umplut, studiindu-te, jurnale
Şi te iubesc frumos, cu dor, cu rost.

Mi-e drag tot ce va fi şi tot ce-a fost
Căci tu îmi eşti misterul cel mai mare
Şi viaţa-n doi e farmecul prin care
Ieşim din cotidianul cel anost.

Eşti bun şi drept şi vorba ta-i balsam
Şi-i o minune ce-am trăit noi doi
Căci nu speram, iubire, să te am.

Iar anii ce trecură peste noi
Însemnă doi copii ce-i legănam
Ţinându-ne de mână amândoi!

Chemare de Vali Zavoianu

Nu ştiam cât mi-e de dor de tine
Bântuia prin suflet ne-nţeles
Un fior de şoapte şi suspine
Ce le-am alungat atât de des.

Am fugit să uit de tot în lume
Şi-n mulţimea toată te vedeam
Am sfidat fiorul făra nume
L-am gonit căci nu-l inţelegeam.

Mi-era ziuă-n ochi şi noapte-n tâmple
Şi pălăvrageam banalităţi
Refuzam fiorii sa se-ntâmple
Să te chem în gând ca alte dăţi.

Mi-e cumplit de dor şi nu-mi mai trece
Unde să mai fug ?Voi renunţa
Las fiorii toţi să mă înnece
Şi te chem să vii în viaţa mea.

..........................................

Dă-mi un semn că vii curând acasă
Dă-mi ceva ce poate să m-aline
Lipsa ta iubire mă apasă
Nu ştiam cât mi-e de dor de tine.

Lăsaţi poarta imimii deschisă pentru BINE de Corina Nica

Ştiu, oameni buni, că nu puteţi să mai iubiţi
Mi-a fost greu să accept
Şi regret dar repet
Eu voi lupta ca voi mai buni să deveniţi.

Nici nu mă aştept să fiţi mereu fericiţi
Probleme vă apasă, 
Griji de acasă
Şi atâta durere în suflet simţiţi.

Adunaţi în inimă BINE,veţi privi
Cu ochi mai buni lumea! 
Şi credeţi minunea
De A FI, iar de mâine altfel veţi simţi!

Despre mine de Corina Nica

Idealistă fără leac
M-am trezit cu duşmani 
Pe care nu i-am chemat!
M-au ameninţat
Ca-ntr-o telenovelă de doi bani!
Am ucis vreo doi zmei
Şi-am salvat vreo zece idei.
Uşa mea s-a închis
Analizei suspinului
Pentru tot ce s-a zis.
Eu de azi mă-nchin binelui
Şi cuvântului scris!

(26 aprilie, 2012)

Amagire ? de Nuta Istrate Gangan

"Pentru fiecare barbat exista o femeie.Numai una"

O sansa pentru barbatii singuri, nu-i asa?

Gandul ca nu conteaza cat de singur si trist esti astazi, undeva, cineva te asteapta. O femeie care e facuta pentru chipul si asemanarea ta, o femeie care se potriveste perfect in bratele tale, ale carei forme se muleaza perfect pe ale tale, a carei suflet este geamanul sufletului tau.

Esti mai putin singur daca stii ca intr-o zi ai s-o privesti in ochi si ai sa stii ca este a ta?

Ca asteptarea a avut un rost?

.

O privesti de ceva vreme, incearca sa-ti ocoleasca privirile, doar pentru ca asa e politicos si feminin, dar tu ii simti ochii lunecand spre tine si inclestandu-se cu ai tai. Ai da orice sa intelegi ce inseamna acea privire. Poate este doar felul ei de a privi, poate e putin contrariata de faptul ca o privesti cu nedisimulata admiratie.

Desi ea stie ca nu e genul de femeie dupa care barbatii isi rup gatul.

Desi tu stii ca ceea ce vezi tu, nu orice barbat vede la ea.

O stii de ceva vreme, stii cine este, stii ce face, cam ce-i place. Cateodata e chiar vorbareata si te intrebi de ce iti spune atat de multe daca nu ar fi cat de cat interesata.

Ii cunosti deja unele gesturi, stii ca atunci cand e trista are un fel de lucire stinsa in ochi si ca buza de jos ii tremura usor pentru ca plange destul de usor si in genere o cam impresioneaza toate prostioarele. O data te-ai gandit ca ai vrea s-o saruti cand plange, sa-i sorbi cu nesfarsita tandrete lacrimile si sa-i musti usor buza tremuranda.

I-ai povestit despre tine, despre visele si esecurile tale. Din secunda in care ai cunoscut-o ai stiut ca este ceva diferit la ea decat la toate celelalte, ai stiut ca formele ei s-ar mula perfect pe formele tale, ca ea s-ar potrivi perfect in bratele tale si ca sufletul ei ar fi sufletul tau geaman.

Si totusi...

Cateodata simti ca ar vrea sa vorbeasca cu tine si altceva. Ceva ...

Poate despre ceva care o framanta, poate are probleme, poate are nevoie de cineva care s-o asculte.

Simti ca si ea vede in tine ceea ce alte femei nu au vazut. Oare s-a gandit vreodata la felul cum palma ei s-ar cuibari in pumnul tau? Nu stii...

Dar stii, stii cu certitudinea cu care un barbat stie, ca ochii ei spun mult mai mult decat gura ei o sa spuna vreodata. Gura pe care acum, privind-o, ai vrea s-o devori. Pur si simplu. Fara nici o explicatie, fara sa te simti al naibii de vinovat ca o vezi si o simti mai mult decat o prietena.

Ea iti spune intotdeauna cuvantul de care ai nevoie, ea a fost cea care te-a incurajat sa ceri o promotie, ea a fost cea care ti-a sugestionat ca albastrul te-ar prinde mai bine decat maroul.

Te amuza cand iti spune ca ar trebui sa-ti gasesti pe cineva care sa te faca un barbat decent si care sa-ti toarne doi-trei copii, apoi iti place la nebunie cand iti spune ca arati grozav cu blugii astia, ba odata a fost curioasa si te-a intrebat cand ai facut ultima oara dragoste. Ai ras si te-ai balbait un pic, ai inventat ceva pentru ca, de fapt, nu vroia sa-i spui ca ai facut dragoste acum cateva zile si aproape ca ai avut numele ei pe buze. Sau ca ai avut momente in care ai dorit-o atat de mult ca ai fi rupt hainele de pe ea, daca ai fi stiut ca ar avea macar un gram de dorinta sexuala pentru tine.

Dar...nu ai stiut niciodata.

Ti-a ocolit intotdeauna cu delicatete "dragalaseniile" desi nu ai avut niciodata impresia ca flirtul tau, inteligent de altfel, ar fi deranjat-o. Au fost momente in care s-a multumit sa te priveasca lung...da ...iti aduci perfect aminte...era de ziua ei si ai sarutat-o pe coltul gurii desi ea, clar ti-a intins obrazul. S-a rosit putin si te-a privit din nou cu privirea aceea care rostea o mie de cuvinte. Si niciodata nu ai stiut daca a fost dorinta sau uimire. Sau amandoua.

Ai surprins-o de cateva ori privindu-te lung atunci cand credea ca nu o vezi. Dar, niciodata nu ai stiut ce Dumnezeu se petrece in capul ei . La una dintre petreceri ai dansat cu ea si i-ai simtit clar si vizibil sanii intariti in vreme ce dansati "prieteneste si colegial" in mintea ei, tandru dar prea departati in mintea ta, desi ii simteai din cand in cad atingerea usoara a coapselor si sanilor. Dar a fost doar dans si in sala aceea aerul conditionat era coborat la minim. Si n-ai stiut niciodata daca a fost dorinta sau doar imaginatia ta infierbantata.

Si totusi, isi ia poseta, isi starnge parul grabit intr-un coc nepretentios, parul acela care atunci cand s-a apropiat sa te imbratiseze ca pe un bun prieten ce-i esti , te-a ametit cu mirosul lui inconfundabile de iasomie. Ai zambit intelegator atunci cand ti-a explicat ce parfum ii place, te intrebai atunci daca vreodata te-ar lasa sa-i saruti dosul genunchiului proaspat parfumat si poate valea dintre sani...

Ii simti buzele calde pe obraz, parca ai avut impresia ca a intarziat apoi prelungit un pic imbratisarea, razi si-i strigi "La revedere"...stiind ca la revederile urmatoare iti va fi din ce in ce mai greu sa o privesti doar ca pe o colega de serviciu si o prietena foarte buna.

Ii faci cu mana si il saluti si pe EL...EL care o cuprinde brusc in brate, o saruta apasat. Pentru o secunda crezi ca ai zarit ochii aceia frumosi privindu-te cu iubire, dar n-ai sa stii niciodata daca acea privire a fost pentru tine sau pentru EL...

El ii deschide portiera masinii, ea intra grabita razand, fluturandu-ti mana inca o data, unul dintre frumosii ei copii scoate capul pe geam si-ti striga numele. TU razi, razi, ii saluti, trimiti sarutari copiilor din varful degetelor, apoi masina se departeaza scrasnindu-si cauciucurile.

Esti trist ? Iti permiti sa fii trist? O stii fericita, implinita...cu un rost al ei...Desi parca ochii ei, cateodata...

Te intorci la ale tale, in seara asta poate ai sa dai curs avansurilor fetei de la sase, poate ai sa faci dragoste cu ea...si poate ai sa te rogi sa nu o simti pe cealalta.

Si maine...?

Ai sa cauti din nou acea privire in ochii ei? O vei intreba din nou de ce este trista? Ii vei accepta din nou invariabilul"Nu sunt trista, sunt doar putin obosita astazi"...

Cand simti ca sufletul ei ar putea fi sufletul tau geaman ?

Real de Carmen Stefania Luca

Diagonale de lumină frâng a negrului contur,
zac pe margini de speranță ,gânduri din trecut,
cenușa timpului se spulberă-n vânt,
au ars grămezi de vise,pe jaruri,mult prea mult.

din a coaste-i destin rup doar o împlinire,
și-o lipesc pe rănile ce plâng a dor,
cu lacrimi spăl și orice urmă de-amintire,
am uitat sa fiu lumii,actor...

îmi rezem tâmpla de zidul visului rece,
nu mai plâng de mult,timpul care trece,
viață-i un drum ,nu mă voi întoarce
viață-i o clipă,se risipește..

E doar umbră de Carmen Stefania Luca

trecute-s toate,
toate vin,
în cercuri de durere,
în patimi ce urlă,
țipătul zvâcnește,
între ziduri de ura,
iubirea se zbate-n tăcere
și doare...
e umbra!

tresare lumina,
din unghiuri obtuze,
rug mi-e sufletului,
cuvintelor nespuse
,zidul ma frânge,
tăcerea ucide,
lacrima coboar
din suflet spre nemurire,
e doar umbră...

Fluturi de Gia Ionascu

Fluturi de Gia Ionascu

Îmi plouă
cu fluturi de primăvară
împletiți
în surâsul
cules pentru tine
din cireșul
ce cântă roșu
din frunză.