Ene Adrian Daniel - În amurg

În dimineţi cu rouă,reci,
Îmi iau sub braţ vioara.
Colind ascunse mici poteci,
Până se lasă seara.

Păşesc tăcut de doruri dus,
Spre locul din câmpie,
Unde-n al soarelui apus,
Se naşte-o simfonie.

O simfonie de culori,
De zgomote, ori şoapte,
Ce iscă tremur şi fiori,
Când astrul cade-n noapte.

Se-adună gâze, păsărele,
Iar vântul se-nteţeşte,
Alungă norii lucesc stele,
Codrul bătrân foşneşte.

Magice note vin din flori,
Ca cele de pe ie.
Decorul alb, blânde ninsori,
Din fir de păpădie.

Izvorul pur cu apă lină,
În şipot de cristal,
Răsfrânge-a soarelui lumină,
Ce magic festival!

La ateneul din câmpie,
C-o rază astru-i dirijor,
Porneşte-a vieţii simfonie,
Natura toată e un cor.

În lojă sus luna apare.
Deodată, totul se opreşte,
Când ea alăturea-i răsare,
Soarele mândru-ncet, roşeşte.

Sunt clipele când se-ntâlnesc,
Amurgul zilei trece,
Sunt clipele când se doresc,
În universul rece.

Spectacolul a luat sfârşit.
Cortina negurii coboară,
O să-l aştept şi-n răsărit,
Sub braţ cu o vioară.

Ene Adrian Daniel - Femeia

Femeie, trupul tău pictat
Cu roua dimineţii,
Mă duce veşnic în păcat
Ca-n anii tinereţii.

Femeie, trupul tău sclipind
Precum o nestemată,
Mă face cerul să-l cuprind
În noaptea înstelată.

Femeie, trupul tău sculptat
De patimile mele,
Se vrea într-una mângâiat
De mâinile rebele.

Femeie, trupul tău plăpând
De-un tremur fin se cerne,
E potolit de dor flămând,
Amorul când se-aşterne...

Femeie, trupul tău e rai
Când rochia-ţi coboară,
Ascunzi cu părul lung bălai
A dragostei comoară!

Femeie, viaţa ta-i izvor,
Magie, vers şi cântec.
Trecut, prezent şi viitor
Se nasc din al tău pântec...

Octavian Petrescu - Imbratisare

Tu mă hrăneşti cu linişte deplină,
La pieptul tău, dorm ca într-un culcuş…
Şi mereu vin spre tine cum vine copilul
Spre mamă, îngheţat, de la săniuş.

Părul tău îmi astupă fruntea şi pleoapele,
Mişcându-se lin în bătăile vântului.
În sufletul meu, curg zăpezile, apele,
În care ne scăldam de dragul pământului.

Când tăcerea va fi să-şi întindă tăcerea
Şi-n aceeaşi ţărână ne vom contopi,
Va fi cântecul asta, curmându-mi durerea
Că nu-ţi mai pot spune ce mult te-aş iubi.

O, Arusy, Arusy, frumoasă Arusy,
Suavă-alinare a eului meu,
Prin vântul ce bate mişcându-mi pământul,
Să ştii că te mângâi, să ştii că sunt eu!

(Octavian)

Zavoianu Vali - Decembrie- starea natiunii

Se cumpara suflete-n targ
Se vand demnitati la tejghea
Durerea din noi da in parg
Si nu au ce sa ne mai ia.

Si astazi mai mor inc-o data
Toti ingerii nostri viteji
Vi-e haina de sange patata
Vi-s demonii din suflet treji.

Traim nesfarsit revolutii
In care copiii ne mor
Votam incontinuu solutii
Pentr-un amarat de popor.

Si voi fara scrupul si minte
De oameni nu aveti habar
Scuipati peste oasele sfinte
Si faceti negot c-un hotar.

Murdar cereti bani, imprumuturi
Si-apoi va luati toti cate-o parte
Si noi nesfarsit dam tributuri
Si cerem degeaba dreptate.

17.12.2011, Zavoianu Vali

Octavian Petrescu - Acum ori niciodata

Sărută-mă, iubito, pe buzele-mi de vin,
Sunt beat de tine astăzi şi de a ta iubire!
În lanţuri doarme timpul nepăsător, hain,
Răpus de clipa asta şi de nemărginire.

Acum ori niciodată, cum Elvis ne cânta,
Acum ori niciodată să ne iubim cu sete,
Sărută-mă, iubito, căci mâine voi pleca,
Iar mâna ta nu-mi va mai aluneca prin plete.

Vreau să păstrez în suflet, cu un nestins amor,
Eternitatea pură din inima-ţi curată,
S-o beau cum bea drumeţul din apa de izvor,
Şi biata căprioară care va fi vânată.

Acum ori niciodată, cum Elvis ne cânta,
Acum ori niciodată să ne iubim cu sete,
Cuprinde-mă în braţe căci mâine voi pleca,
Din mine timpul scapă şi nu vrea să mă ierte.

(Octavian)

Zavoianu Vali - Despre dor...

Prin zapada iernii noastre
Merge dorul abatut
Lasa-n urma flori albastre
Peste anii ce-au trecut.

Bland cerseste-mbratisare
De la cei ce se iubesc
Pasii lui azi prin ninsoare
Scrisi cu suflet se zaresc.

Bate trist la usi straine
In vesmant de om sarac
Daca-l vezi venind la tine
Pune-i vise noi in sac.

Are alba nea in plete
Si-are chipul obosit
Dar aduna pe-ndelete
Vise-n sacu-i ponosit.

Tine-n palma un fior
Si-n privire o lumina
Prin zapada calator
Doar iubirea-l mai alina.

Semana cu fericirea
Cand la mine-a poposit
El mi-a mangaiat iubirea,
Sufletul de-ndragostit.

Prin zapada iernii noastre
Merge dorul si suspina
Lasa-n urma flori albastre
Si in suflete lumina.

17.12.2011, Zavoianu Vali

Octavian Petrescu - Parintii

Foşneşte pădurea de fag,
Mă umple de dor înserarea,
Acasă mi-e bine, acasă mi-e drag
Să stau lângă tata şi mama.
Cu tata ciocnesc un pahar
De vin stors din viţa grădinii,
Dansează în mine prezentul fugar,
Dansează în vânt trandafirii.

Comoară îmi este momentul de-acum,
Mai presus decât multe în lume,
Căci timpul se duce. Din ce ne e drag,
Doar ea, amintirea rămâne.
O, timpul se duce, miros de lămâi
Purtat de o boare amară,
Şi singur deodată la masă rămâi
Şi vinul îţi curge pe rană.
Se crapă în palme paharul ciobit,
Degeaba dai cu pumnul în masă.
Demult ai plecat, de mult n-ai venit,
Şi nu mai e nimeni acasă.

De-aceea-i iubesc şi de-aceea îi cânt
Mai mult într-o lume de piatră…
Decât să regret, prefer să-i sărut
Ca şi cum n-ar mai fi niciodată.

(Octavian, 2010)

Zavoianu Vali - Declaratie de dragoste

Pot doar sa-ti mangai aripa
Tainic cand te-opresti din zbor
Daruindu-mi dulce clipa
Dorului ce-atinge dor.

Stau cu palmele intinse
Sa-ti simt mangaierea fina
Peste visele-mi nestinse
Cand revii ca o lumina.

Noptile-n singuratate
Perna imi imbratisez
Sa nu te mai simt departe
Si alintul sa-ti visez.

Perna mea e marturie
Miilor de-mbratisari
Numai ea pe lume stie
Cum te mangai in visari.

Vei dormi candva iubite
Fericit pe perna mea
Nopti frumoase nesfarsite
Dorul meu te-o-mbratisa.

Nu stiu de cuprinde cerul
Visul meu cel nebunesc
Dar se-mbraca azi eterul
Cu-a mea soapta- te iubesc...

16.12.2011,Zavoianu Vali

A Whisper Away - Începuturi

am uitat de orice ceas
cernit din mine,
în glasul murmurat
al dansului cu tine.

sub veghea mut-a lunii,
azi dezleg mistere
și uit să număr timpul
în stele efemere.

mă pierd căutând
privirile-ți tremurate,
sub gene lungi ce zbat
atingeri colorate.

mă regăsești trăind
cu tine răsărituri,
îmi legi viața de-a ta,
în alte începuturi.

înmugurită cad
în tandră-mbrățișare,
las ropotul de inimi
pe veci să ne-nconjoare.

Whisper~ 16.12.2011

Zavoianu Vali - Quien

quien puede pensar...
quien puede amar
quien me puede abrazar
eres solo un sueño, que lo quiero soñar

quien sabe esperar
quien sabe besar
quien sabe estar
en mi...y mis labios, dulce acariciar....

que locura puedo vivir.....esto solo puede pasarme a mi.
siempre me acerco del fuego como una mariposa...
y acabo moriendo quemada..